INTERES PUBLIC
Reporter REGIO: episodul 16
Esență de lemn, extrasă cu fonduri REGIO
Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020
Ce au în comun modellingul, vinul și lemnul? Aparent, nimic. Dar aceste trei elemente „spun” povestea unei afaceri ce a răzbit timpului și provocărilor din domeniul producției cu ajutorul unui sprijin financiar european consistent. Soții Olariu, Gabriel și Laura, au pus bazele societății Dias Wood SRL, în Botoșani, acum aproape 14 ani, având ca domeniu de activitate prelucrarea lemnului. Cu ajutorul unei finanțări din POR 2014-2020 de aproape un milion de euro, activitatea Dias Wood a fost tehnologizată complet prin utilajele achiziționate, iar acum soții Olariu abia așteaptă noile apeluri dedicate IMM-urilor pentru că, după cum spun ei, „fondurile europene dau dependență”.
Modelling și vin
La terminarea liceului, Laura a plecat în Grecia pentru a munci și a strânge niște bani de studii. Își dorea să facă facultatea la Londra, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. La început a făcut modelling în Grecia, apoi s-a angajat la un restaurant de lux, iar mai apoi s-a înscris la Facultatea de Științe Economice din Atena. Pentru că era istovitor să fie și model, și studentă și chelner, după un timp a renunțat la restaurant și s-a angajat la o firmă micuță de consultanță pe fonduri europene. Făcea proiecte pentru startupuri, iar unul dintre clienți devenise interesat de România și de ce afaceri ar putea deschide în România. Laura a făcut cu el o excursie în țară, i-a prezentat mai multe locuri pentru a-și face o idee, dar nu a investit nimic. În schimb, în mintea Laurei a încolțit ideea unei afaceri: „Am fost în vizită la multe podgorii atunci. Știam câte ceva din domeniu pentru că la restaurant, din poziția pe care o ocupam, eram și somelier, și am zis să încercăm. Am vrut să importăm inițial vin la sticlă, dar am aflat de la cunoscători în domeniu că nu avem nicio șansă. În schimb, era un sector de piață neacoperit, importul de vin roșu vrac. În scurt timp, ne-am deschis afacerea noastră, cu loc de depozitare, cisterne. Ambalam în cutii vinul și îl vindeam la taverne și la producătorii de vin autohton. A fost o afacere frumoasă, cu oameni frumoși, afaceri din tată-n fiu, era altceva. Până… s-a terminat! Prin lege, s-a interzis importul de vinuri vrac din țări extracomunitare”, povestește Laura.
Lemn
Momentul în care a trebuit să închidă afacerea cu vinuri a coincis cu perioada în care un client i-a cerut să îi aducă din România niște butoaie din lemn pentru învechit vinul. Baric sau barrique, că așa se numesc butoaiele franțuzești care aveau acest scop, erau foarte scumpe. „Am adus atunci butoi de stejar din România și i-a plăcut foarte mult, a zis că avem un lemn foarte fain. După butoaie, ne-a cerut cherestea. Și așa ne-am orientat spre o afacere cu lemn”, povestește Laura. Au încercat să facă în Grecia comerț cu lemn, dar nu a mers cum trebuie. Soțul venea în România, se ocupa de achiziții, iar ea de vânzări în Grecia. Era cerere, dar nu se descurcau cu achizițiile, nu erau gata la timp, uneori nu era calitatea cerută. Atunci au hotărât să vină amândoi în România și să încerce să deschidă o fabrică. Mai întâi, au prelucrat lemn la altcineva, la o altă fabrică, au învățat tainele lemnului și au agonisit niște bani. După un timp, au închiriat un spațiu și au achiziționat câteva utilaje second-hand. Au stat în acel loc, în chirie, 15 ani. „Așa am început, în 2005, cu prelucrare primară a lemnului. N-am știut la ce ne înhămăm, n-am știut ce înseamnă producția în România. Prima societate pe care am avut-o, a falimentat în 3 ani, în 2008. Am mai deschis una în 2009 și este cea actuală. E foarte dificil domeniul. Lemnul e dificil. Ai nevoie de oameni dacă nu ai tehnologie, iar noi nu aveam atunci tehnologie. Depindeam de oameni. Ne-am acomodat, dar foarte greu. Am intrat în horă, aveam credite, am jucat. Încet, încet am căpătat și cunoștințe importante”, spune Laura. Acum, Dias Wood SRL livrează pe piața internă parchet stratificat și parchet din lemn masiv, iar pe piața externă, furnir.
Fonduri europene
Primul proiect, depus în 2010, a fost unul mic, zice Laura, finanțarea fiind în jur de 300 de mii de euro. Totul a decurs foarte bine, implementarea proiectului a fost un succes și au început să se pregătească pentru alte fonduri prin noul Program Operațional Regional 2014-2020. Ca să nu mai stea în chirie, au vrut să schimbe locația și au luat un teren într-o comună limitrofă a Botoșaniului. „Când a apărut ghidul, am văzut că trebuia să fie în urban. Ne-am chinuit mult să găsim locația asta unde suntem acum, a fost cu foarte multe peripeții. Era liziera, nu era nimic, nu utilități, nimic. Am luat terenul, apoi un credit prin IMM Invest pentru construcția fabricii, iar după ce am obținut autorizația de construcție, în 3 luni am terminat fabrica. În septembrie, am început să construim și în decembrie a fost gata. A fost o muncă titanică, dar am reușit să ne schimbăm locația”, își aduce aminte Laura.
De când prelucrează lemnul, soții Olariu și-au dorit foarte mult să lucreze cu un anumit client din Elveția, dar nu au îndeplinit niciodată standardele tehnice cerute. După ce au instalat primele trei utilaje din cele 15 achiziționate prin POR 2014-2020, în 2019, au început să lucreze cu acel client elvețian. „În domeniul nostru ne luptăm cu zecimile de milimetru. Facem furnirul pentru parchetul multistratificat din lemn, e mai de nișă un pic. Acum, cu utilajele luate, aveam mult mai precisă tăierea. Era vorba de 0,05 milimetri abatere maxim pe care puteai să o faci”, spune Laura.
Câștigul la loto
În 2021 a început producția în locația nouă, după un 2020 în care nu au avut activitate din cauza schimbării de locație. A fost foarte greu financiar, cu mutarea, cu pandemia și își aduce aminte Laura că nu aveau bani nici de motorină. Un ajutor neașteptat a venit într-o duminică, atunci când au câștigat la loto 70 de mii de lei, bani pentru care nu s-au bucurat neapărat pentru că nici nu au apucat să îi vadă, atât de repede s-au dus. Între timp, clientul din Elveția pe care l-au ținut aproape și care le-a dat un vot de încredere, le-a dat un avans financiar să înceapă activitatea. „Până să învățăm să folosim utilajele, am stricat mult lemn. Învățam din aproape în aproape. Când nu era tehnologie, era greu fizic. Acum e altceva, este o provocare, nu ai timp să te plictisești. Partea faină e că tehnologia scutește mult. De altfel, toate utilajele noi sunt conectate la internet, iar tehnicienii, oriunde ar fi prin Europa, ne ghidează cum să rezolvam în caz de probleme”, spune Laura Olariu.
Soții Olariu consideră că Dias Wood SRL a evoluat enorm cu ajutorul tehnologizării făcute prin fonduri europene și abia așteaptă un nou apel. Pe lângă retehnologizare, firma a achiziționat și o centrală termică ce folosește drept combustibil rumegușul rezultat în urma producției, având astfel agentul termic necesar funcționării uscătoarelor pentru lemn, cât și încălzirii halei de producție. „N-am moștenit nimic de la mama, de la tata, n-am furat nimic, fondurile europene sunt singura șansă să răzbați. Fiecare utilaj costa cel puțin cât un apartament. De unde să iei banii? Noi cu finanțarea asta, am câștigat potul cel mare la loto. Odată ce ai luat fonduri, îți intră în sânge, dau dependență și deja mă gândesc că am o grămadă de cumpărat cu următoarele fonduri. Acum, avem toată experiența asta în spate, este o oportunitate pe care nu o putem rata”.
Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!
Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.
Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro
