INTERES PUBLIC
Reporter REGIO: episodul 23
Proiect unic în Europa, finanțat prin Regio - Chicken Waste
Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020
Primul proiect cu finanțare europeană a fost în 2006 și a avut o valoare de 200 de mii de euro. De atunci, au urmat multe altele, unele câștigate, altele nu, dar toate aducându-i răbdarea și experiența necesare pentru ca, în 2023, să implementeze un proiect inovator, unic pe piața de profil. „Chicken waste” sau „Soluții integrate pentru managementul deșeurilor provenite din industria avicolă” este un proiect finanțat din Programul Operațional Regional 2014-2020, în valoare totală de 3,3 milioane euro, din care 2 milioane euro asistență financiară nerambursabilă, având ca beneficiar SC Grădinaru Rareș SRL în parteneriat cu Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași, și care s-a desfășurat în două etape. Prima etapă a însemnat munca de cercetare pentru dezvoltarea unui îngrășământ biologic obținut din deșeurile avicole, iar a doua, crearea unei unități noi de producție prin achiziția de echipamente, precum și producția și comercializarea fertilizatorului inovator descoperit. Este un proiect despre care se va mai auzi, cu siguranță, în anii ce vor urma, pentru că are un potențial fantastic de scalare internațională.
Pământ în arendă, pui de carne și primul proiect cu finanțare europeană
Dan Grădinaru este cel care duce mai departe tradiția în agricultură și avicultură în familia sa. Tatăl lui, Ioan Grădinaru, a fost inginer zootehnist și a dezvoltat în anii `90 o mică afacere de prestări servicii în agricultură, cu utilajele clasice românești de atunci: combine, semănători, tractoare. Asta, după ce renunțase la ideea unei afaceri cu termopane, crezând că nu va avea succes niciodată. Încet-încet, oamenii începeau să nu își mai lucreze pământul, ci îl dădeau în arendă asociațiilor mai mari care apăruseră pe atunci. Pentru că nu prea mai avea cui presta servicii în agricultură, tatăl lui a început să ia în arendă pământ pentru a cultiva cereale. Prețul la cereale nu era extraordinar așa că inginerul Ioan Grădinaru, care se pricepea și la păsări, a înființat o mică fermă de pui de carne. A început cu două serii de pui pe care i-a vândut imediat, dar activitatea nu era una continuă, ci mai mult una de primăvară. Așa că a trecut de la puii de carne la găini ouătoare. Prin anul 2000 a luat primele două mii de păsări și tot atunci s-a alăturat afacerii și fiul, după ce a terminat facultatea. De la câteva hectare în anii `90, în prezent au ajuns să dețină 650 de hectare. Iar prima creștere substanțială de păsări a fost prin primul proiect cu finanțare europeană, în 2006, când a utilat o hală prin AFIR și a crescut, astfel, numărul de păsări de la 8 mii la 20 de mii.
Cercetare, dezvoltare, inovare și o finanțare de 2 milioane de euro
După primul proiect, Dan Grădinaru a prins gustul finanțărilor europene. În anii ce au urmat, a depus proiecte pe bandă rulantă, oriunde găsea fonduri în domeniul său. „În 2010 am avut chiar trei proiecte. N-au prins toate finanțare, iar de-a lungul timpului cred că jumătate dintre ele n-au avut punctajul necesar. La primele proiecte m-am implicat în scriere, dar apoi am avut consultanți. Mă pricep mai degrabă la partea de utilaje decât la documente. Până acum, totul am făcut cu fonduri europene și credite în paralel. Mereu când spun că e ultimul proiect, îmi mai vin idei. Nu mă pot opri”, povestește Dan Grădinaru.
Cel mai recent proiect al său, ca să nu spunem ultimul, este și cel mai complex. A presupus cercetare, dezvoltare, inovare și o finanțare de 2 milioane de euro. Totul a pornit de la miros. De la mirosul emanat de dejecțiile de la păsări administrate pe câmpuri în scop de îngrășământ natural. Acesta crea un inconvenient olfactiv vecinilor, care sunau la Garda de Mediu să reclame acest lucru. Și chiar dacă avea toată documentația în regulă, chiar dacă era perioada legală din an în care era voie să se împrăștie acest gunoi, reclamațiile tot veneau. Așa a apărut ideea unui îngrășământ făcut din compost, sub formă granulată, sferică, care să poată fi administrat cu semănătoarea direct pe câmp, fără a mai produce vreun disconfort cuiva. A început să facă teste pe diferite rețete de compost până a ajuns la formula optimă pentru majoritatea culturilor.
Îngrășământul „Ideea Fertil”
Rețeta aceasta a testat-o în cele mai mari două laboratoare din Europa, unul din Franța și celălalt din Germania. Ambele sunt firme cu sute de ani de tradiție în domeniu, care au început simplu, cu pluguri, dar care au dezvoltat în timp și partea de laborator. „Sunt cei mai buni din lume la granulat. Cei din Germania au zis că în ultimii 30 de ani au venit la ei o grămadă de fermieri să încerce să facă produsul ăsta și nu au reușit. Toată lumea face peleți din compost, peleți care nu merg în semănătoare din cauza formei cilindrice. Nimeni nu a reușit să facă granule până la mine, sunt singurul din Europa. Am comandat saci pe care scria granule din Italia, Polonia, Franța, dar erau de fapt peleți de diverse mărimi, nu granule. Rețeta a fost a mea, nu am spus-o nimănui”, spune Dan Grădinaru.
Antreprenorul a reușit foarte greu să ajungă în laboratorul din Germania, cei cu care a și lucrat până la urmă. Nu răspundeau la telefon sau la mail-uri. A fost ajutat de un prieten, căsătorit în Piatra Neamț, care a crescut acolo, tatăl lui fiind chiar angajat în acea fabrică, în anii `70. Destinul le-a făcut cunoștință după ce unul dintre angajații lui Dan i-a rupt gardul în timp ce ierbicida un teren de lângă casa lui. Au stat de vorbă, s-au împrietenit, iar Dan i s-a plâns, la un moment dat, că nu găsea o modalitate să facă granule din compostul lui. Cele două firme mari găsite pe internet nu-i răspund la telefon. „Jumătate din proiect i se datorează lui, că am reușit, după mail-urile lui insistente, să ajung în Germania. După ce s-au plictisit probabil de el, ne-au dat un număr de la laborator și au acceptat să le trimitem trei eșantioane a câte 300 de grame. După o lună, au vrut trei a câte 5 kg. Apoi au vrut 10 kg. Ca să vadă ce putem, ne-au cerut de pe o săptămână pe alta, 4 tone. Abia după ce am trimis 4 tone, am primit, în sfârșit, programare pentru laborator. Programarea asta a însemnat ca laboratorul să lucreze 5 zile numai pentru noi. Am granulat diverse compoziții până ne-a ieșit. Ei sunt foarte selectivi, nu voiau să piardă timpul, mai ales că mai încercaseră pe gunoi și ne-au spus că sigur nu iese. La final au fost foarte mulțumiți. Ne-au întrebat cum am făcut materia primă, dar nu le-am spus”, povestește Dan Grădinaru. După rezultatul obținut, germanii au acceptat să dea o soluție de utilaje. Au desenat împreună tot fluxul cu instalația necesară granulării, iar prețul final a fost 5 milioane de euro. Când a auzit prețul, antreprenorul și-a pierdut speranța. Nu știa ce utilaje să scoată ca să ajungă la un preț cât de cât rezonabil, de 3 milioane de euro, atât cât a fost în proiect. Dar a reușit. În schimb, firma din Germania a zis că nu va participa la licitație, că nu au un departament specializat pentru așa ceva, ei nu se pricep la licitații, ci lucrează doar cu factură. Atât. Dar i-a sugerat să găsească o firmă din România care să participe la licitație și să intermedieze tranzacția. Ceea ce a și făcut.
„Dacă faci ce fac și alții, nu ai cum să te diferențiezi”
Dan Grădinaru a depus actele anul trecut pentru brevetarea produsului finit. Este un proces îndelungat, dar după finalizare urmează brevetarea la nivel european, iar apoi, de ce nu, internațional. „Eu procesez tot ce produc și iese mai mult decât am nevoie. Ar trebui să iasă 4 mii de tone pe an, iar eu am nevoie de vreo 200. Ce produc extra, voi vinde în magazinele de specialitate. Vrem să valorificăm”. Brevetul este 100% deținut de el, iar colaborările, pe partea de studii a compostului cu Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași și de testare cu o firmă renumită din Bacău care produce îngrășăminte chimice, au decurs foarte bine, spune Dan Grădinaru. Tot el ne povestește că le-a învățat pe toate din mers și este convins că fără finanțare europeană nu ar fi ajuns unde este astăzi. „Firmele care produc îngrășământ sunt toate foarte mari. Eu nu am avut curajul să le fac concurență. Fiind o firmă mică, nu puteam intra decât pe o nișă, cu ceva nou. Dacă faci ce fac și alții, nu ai cum să te diferențiezi de ei. Ori produs ca ăsta în Europa nu există. Trebuie să mă mișc destul de repede ca să beneficiez la maxim de potențialul care există. Cert este că dacă nu făceam proiecte cu finanțare europeană, astăzi eram tot la nivelul lui 2006. Nicio bancă nu m-ar fi creditat atunci la cifra de afaceri pe care o aveam, dacă nu era proiectul. Era imposibil fără fonduri să ajung aici. Doar prin credite nu aș fi reușit”, conchide Dan Grădinaru.
Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!
Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.
Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro
Au achiziționat prin proiect o imprimantă pentru formate mari, un plotter și încă două aparate, dar și un sistem de iluminat cu fotovoltaice. Petru spune că totul a mers ca uns. „Ce am luat a fost de calitate. Știind caracteristicile, totul a mers foarte repede. De vreo 20 de mii de euro am luat aparatura din Australia. Am avut noroc pentru că furnizorul ne-a dat produsul cu caracteristici noi, îmbunătățite la preț vechi. Iar la finanțare, nu știu dacă am fost primii, dar am fost printre primii sigur. Ne-au venit banii foarte repede. Totul s-a întâmplat în 2-3 luni. A fost punct ochit, punct lovit”, spune Petru Popa.
