INTERES PUBLIC
Reporter REGIO: episodul 13
O afacere pusă pe picioare cu ajutorul REGIO
Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020
„Mergem mai departe!” Aceste cuvinte au devenit un motto de-a lungul timpului pentru personajul poveștii de succes din acest episod. La cei 65 de ani ai săi, are multă energie, este proaspăt absolvent de facultate de teologie și este de părere că trebuie să îți antrenezi creierul continuu pentru a nu-l pierde. Cornel Iftime a pus bazele Dimold Impex SRL, împreună cu soția sa, acum 25 de ani, în Bacău și și-a dorit să facă producție. A ales producția de accesorii pentru încălțăminte pentru că era mai aproape de meseria și de sufletul lor. Cu ajutorul unei finanțări nerambursabile de un milion de lei din POR 2014-2020, a reușit să gestioneze criza de personal cu care se confrunta și să răspundă favorabil comenzilor primite, achiziționând 4 echipamente de ultimă generație în domeniul componentelor pentru încălțăminte.
Lipsa forței de muncă și nevoia de tehnologizare
Ingineri de meserie, soția în tăbăcărie la fosta fabrică de încălțăminte Partizanul din Bacău, iar el, inginer mecanic în domeniul utilajelor, au hotărât în `98 să pornească pe cont propriu un atelier de producție accesorii încălțăminte: branțuri, ștaifuri și nu numai. Astăzi, colaborează cu fabricile de încălțăminte din toată regiunea Moldovei, dar cei mai mari clienți ai lor vin din Italia. „Am început de vreo 10 ani să lucrăm cu un italian pentru o firmă mare. Doi ani ne-au trimis comenzi doar de probă, până le-am câștigat încrederea. Ei lucrează cu un nume important în această industrie din Germania, o campanie care face peste un milion de perechi de încălțăminte per stagiune. O stagiune, în industria încălțămintei, înseamnă cam 5 luni de lucru într-un an, pentru sezonul următor. Noi, de exemplu, lucrăm cu ei pentru stagiunea de iarnă, cea de vară fiind acoperită parțial intern”, explică Cornel Iftime. Acest client din Italia preferă ca accesoriile să fie făcute manual, cu oameni. Mulțumit fiind de calitatea primită, după un timp a început să mărească numărul de comenzi. Asta a reprezentat o problemă pentru soții Iftime pentru că piața forței de muncă în Moldova era destul de instabilă și nu se găseau oameni dispuși să lucreze. Au avut posturi scoase la AJOFM în Bacău mulți ani, dar cei care se prezentau o făceau doar pentru a obține negație de muncă. Nu a venit niciunul să se angajeze. „Mulți dintre prietenii mei, care au fabrici de încălțăminte, mă întrebau de ce nu iau finanțare europeană. Ei luau fonduri, iar eu chiar îi ajutam să își aleagă utilajele. La momentul respectiv, nu voiam pentru că firma italiană cu care lucram de atâta timp avea pretenția să nu montăm aceste piese pe mașini automate pentru că exista riscul greșelilor. Pentru că e pe mașină, nu vezi greșeala, se poate compromite un lot întreg de încălțăminte, iar pagubele sunt enorme. Dar cum îmi cereau să cresc producția, să le ofer mai mult, le-am spus că fără mașini automate nu pot răspunde comenzilor primite pentru că oameni pur și simplu nu se mai găsesc. Toate astea în condițiile în care 6, 7 femei lucrau pentru două mii de perechi pe zi, iar nouă ni se cereau 3-4 mii de perechi pe zi. Atunci I-am rugat să mă lase să lucrez cu utilaje”, povestește Cornel Iftime.
„Dacă la o casă există temelie, la încălțăminte temelia este branțul”
Așa că, acum doi ani, au hotărât împreună că este timpul să treacă la nivelul următor cu ajutorul fondurilor europene. Au depus proiect și au achiziționat 4 utilaje performante și pompe de căldură. Dacă înainte foloseau cuțite din fier pentru a croi branțurile, acum folosesc mașina automată și au ajuns aproape să dubleze producția într-o zi de muncă cu mai puțini oameni. „Pentru un model de încălțăminte, cu toată gama de numere, ai nevoie de 16 cuțite dintr-un oțel special, cuțite care costă. Anul trecut am dat la fier vechi 10 tone de cuțite, pentru că în fiecare an foloseam peste o mie de cuțite ca să putem croi marfa clienților noștri. Acum mai lucrăm așa doar dacă avem o comandă mică. Mai avem mașina care montează glencuri automat. Aveam nevoie de 10-12 persoane să așeze lama la milimetru. Acum face mașina asta. A treia mașină e pentru montat talonetul. Mașina de ștanțat automată e, de asemenea, de mare folos. Pentru producția pe care o facem noi acum, în 15 oameni, înainte erau necesari peste 20 de oameni. Ne ajută foarte mult”.
Automatizarea fluxului de producție
Operațiile făcute de echipamentele achiziționate sunt de mare precizie și, cu ajutorul lor, se elimină orice greșeală umană ar putea apărea. Dacă, de exemplu, glencul metalic nu este pus într-o poziție bine definită tehnic, atunci la o încălțăminte cu toc înalt tocul va călca în altă direcție. Sau, dacă alte piese nu se suprapun perfect, pielea va suferi tensiuni interne în structură și încălțămintea va ieși strâmbă. Chiar dacă italienii au cerut mult timp ca accesoriile să fie făcute manual, acum s-au convins că și tehnologizarea este bună și nu mai există riscul ca o comandă mare „de azi pe mâine” să nu fie onorată.
Și pompele de căldură achiziționate prin proiect au adus un real beneficiu pentru atelierul de accesorii. „Le recomand oricui. Acum, cu pompele de căldură plătim cam 60% din cantitatea de lemne pe care le-am fi plătit într-o lună. Nu mai zic că înainte venea cineva să facă focul dimineața devreme și dura până se încălzea, iar acum, în 15 minute se încălzește după ce apăs pe buton. Mașinile și pompele de căldură sunt cele mai bune lucruri”, spune, zâmbind, Cornel Iftime.
„Finanțarea ne ajută să supraviețuim”
Deja au foarte mult de lucru pentru stagiunea ce urmează și, pentru prima dată, soților Iftime nu le este teamă că nu ar putea onora comenzile venite. „La noi nu o să vedeți o creștere fulminantă a cifrei de afaceri acum, odată cu această finanțare. Aceste utilaje ne ajută să supraviețuim. Poate ne și ridicăm un pic, având continuitate în lucru. Anul acesta vom vedea ce se întâmplă. Noi așa am oscilat până acum, între minus și plus. La noi sunt niște semifabricate foarte ieftine, de 0,4 euro. Daca eu propun o creștere de preț la 0,42 euro, clientul va găsi alt furnizor. Și mai e ceva, dacă noi avem sub o mie de perechi pe zi, suntem în pierdere, la toate costurile care sunt, ajungem sub zero. Dacă este peste o mie, începem și noi să câștigăm dar puțin, că așa se câștigă în industria accesoriilor pentru încălțăminte. Și cu toate astea, eu zic că o să fie bine. Anul acesta, pe la final, poate o să explodeze cantitatea. Acum avem cu ce să producem, avem mașinile astea cu care ne mândrim”.
„Datorită acestei finanțări, mergem mai departe”
De 20 de ani, Cornel Iftime merge la târguri internaționale de profil și se pune la curent cu toate noutățile în domeniu. Și-a făcut deja un nume, dar speră să îl mai cunoască și alții, mai ales acum că poate face față unor comenzi mai mari. „Până acum mi-era frică să le spun cât pot să produc pe zi. Le spuneam că mai mult de atât eu nu pot să fac. Dar acum nu-mi mai este frică. Este foarte important să respecți termenele de livrare atunci când preiei o comandă. Dacă nu cauți să modernizezi producția, să ridici nivelul produsului și să poți răspunde la întrebarea unui client dacă poți sau nu mări numărul de produse livrate, nu supraviețuiești. Datorită acestei finanțări, mergem mai departe. Altfel stăteam, ne limitam sau poate, ușor ușor, ne duceam în jos. Dacă nu ne modernizăm, ne oprim. Dacă te limitezi la ceea ce știi, ce ai învățat acum mult timp, nu ai șanse. Trebuie să vii cu ultima tehnică”.
Student la 60 de ani
Deși a terminat facultatea în anii `80, Cornel Iftime a simțit nevoia unei noi provocări la 60 de ani. A vrut, inițial, să facă un doctorat în domeniul lui, dar cumva viața l-a îndreptat spre teologie. Avea niște întrebări, căuta răspunsuri și a vrut să studieze mai aprofundat. „Studiul te menține, te întreține. Nu știți cât bine face studiul la 60 de ani. De la o vârstă începi să mai uiți, creierul neexersat se duce. În prima sesiune am plâns. Am vrut să mă las de vreo 20 ori în cei 4 ani de facultate, dar familia m-a încurajat mereu să merg mai departe. Și am învățat așa cum nu învățam acum 40 de ani. Eu eram bunic pentru colegii mei de facultate. Am început Facultatea de Teologie în Iași, am făcut-o la zi, am stat și în cămin 3 nopți pe săptămână, anul trecut am luat licența și am depus jurământul la Catedrală. N-am făcut facultatea pentru diplomă, deși mă mândresc cu ea, dar eu vreau să înțeleg ceva, să văd niște lucruri. După ce am terminat facultatea, am găsit răspunsul la întrebările mele, dar au mai apărut o mie de întrebări. Așa că… mergem mai departe, și cu școala și cu producția, nu ne oprim”. Sau, cum am spune noi, călătoria continuă!
Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!
Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.
Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro
Producția de produse biodegradabile din hârtie cu utilaje performante presupunea niște investiții foarte mari. În 2016, Exonia avea o profitabilitate redusă, iar niște investiții de câteva milioane de euro erau greu de acoperit. Antreprenorul a găsit o soluție de finanțare în sistemul bancar, dar nu era suficient și a început să caute alte surse de cofinanțare. „Știam deja ce înseamnă să produci cu echipamente puțin performante, așa că am targetat producători de echipamente de top. Cu resursele pe care le aveam, plus credit bancar aș fi avut posibilitatea să cumpăr echipamente fabricate în China sau de o calitate mai proasta ori mai ieftine. Dar în 2018 s-a lansat un apel pe POR 2014-2020, pentru IMM-uri, pe 2.2, un apel care avea și o componentă pe zone de tipografie, adică fix ce faceam eu. S-a încadrat la fix, eram eligibil pentru achiziția unei linii tehnologice de tipar flexografic, performante și complexe”.
Mircea Căldăraru are acum două magazine de bijuterii, unul în Gura Humorului și unul în Fălticeni și ar mai avea nevoie de vreo 3 persoane pe care să le învețe meserie și să rămână cu el. A dat anunț de angajare pentru ucenic, dar nu a venit nimeni. „Nu numai că îl plătesc, dar îl învăț și o meserie. Nu a interesat pe nimeni. Acum vreau să mă duc la liceu, să stau de vorbă cu directoarea despre posibilitatea de a preda acolo. Să stârnesc interesul elevilor pentru o meserie. Aș putea să îi iau cu mine, să învețe. Aș putea chiar să fac o școala de bijutieri, tot cu finanțare europeană, de ce nu? E foarte ușor să pleci în afară, dar dacă înveți o meserie ai posibilitatea să rămâi în țara ta. Nu toți trebuie să facă facultate. Iar ca mine mai sunt oameni în oraș care ar putea să predea o meserie, să păstrăm tinerii in oraș, să nu mai plece. Daca vine cineva la mine să lucreze, în 6 luni știe meserie. Am scule pentru încă 4 ateliere dintr-astea. Unele persoane colecționează rochii sau pantofi, eu colecționez scule”.
A terminat fiecare an de profesională cu media peste 9,50 și este acel gen de elev care iese în evidență, pune întrebări și caută răspunsuri, mereu preocupat de a ști mai multe. A avut tot sprijinul, încă din clasa a IX-a a domnului maistru Constantin Pintrijel, care l-a luat sub aripa lui și l-a sfătuit să dea mai departe la liceu, tot în cadrul colegiului. A obținut o diplomă de mecanic auto, un calificativ „Excelent” la examenul final de școală profesională și a mers mai departe spre visul lui, intrând la liceu, la profilul tehnician transporturi. A trebuit să repete clasa a XI-a, pentru aprofundarea teoriei, iar acum, în clasa a XII-a se pregătește cu seriozitate de bacalaureat. „Din 30 de elevi de la profesională, vreo 5 am ales să facem și liceul. Restul s-au oprit, au obținut diploma și atât. Atât au avut nevoie. Consider că oriunde mergi să te angajezi, dacă ai o școală profesională înseamnă că ai anumite cunoștințe, nu pleci de la zero. Practica făcută la agenții economici în domeniu te ajută să capeți experiența atât de cerută de angajatori, dar și dotările unui colegiu cu profil tehnic ajută enorm. Profesionala te ajută să cunoști o meserie. Poate știi să desfaci un șurub, dar mai departe te blochezi pentru că nu știi ce să faci. Anii de școală profesională îți oferă baza necesară pentru a începe ceva și îți dau încrederea că poți”.
Recent, a livrat mobilă pentru Google, la Paris și cu siguranță nu vrea să se oprească aici. Cât despre fonduri europene, proiectul depus a fost doar începutul, este convins că vor mai urma și altele până își îndeplinește tot ce are de făcut. „Aș depune și acum dosar pentru panouri solare, pentru stații de încărcare electrică, un stivuitor electric, o dubă electrică. Vreau să iau și un robot industrial pentru curățenie. Am o grămadă de idei. Faptul că folosesc cele mai performante utilaje în domeniu, calitatea pe care o ofer, seriozitatea și corectitudinea față de clienții mei mi-au adus succesul în România”.
Atunci s-a gândit la fonduri europene. Teoretic, era un proiect simplu, cu achiziții puține, dar a avut surpriza să îi fie refuzat sprijinul, pe rând, de către două firme de consultanță din București și Suceava. Timpul trecea, mai era puțin până la perioada limită de depunere proiecte, dar nu a renunțat. A crezut în continuare în proiectul ei și a ajuns, pe ultima sută de metri, la un alt consultant, din Iași, cu care a și colaborat până la final. „Am avut norocul să ne fie recomandată o firmă de consultanță din Iași și, deși la început s-a discutat doar telefonic, eu am crezut în ei, iar ei au crezut în proiect. Cu mari emoții, am depus proiectul și știam că șansele erau 50-50. Am sperat din tot sufletul că vom avea șansa asta. A fost și noroc și dorință. Când ni s-a aprobat proiectul nu-mi venea să cred, a fost un vis care a devenit realitate. Acum trebuie doar să demonstrăm că am meritat acest sistem și să îl fructificăm cât putem mai bine. Perioada asta ne-a dat ocazia și nouă să punem cap la cap situațiile, să aranjăm totul în așa fel încât la acest moment să fim pregătiți pentru implementarea proiectului și să ne dedicăm cu toată deschiderea. Este un sistem nou, am luat de la zero orice informație, o luăm cu pași mărunți pentru a ajunge unde ne dorim”, spune Adriana Bâlbă.
Moto Dalv este singurul atelier din Botoșani axat pe acest tip de reparații motoare și producție piese auto și pentru că este la început de drum, Larisa se bazează foarte mult pe recomandări. Deși putea să deschidă și o secție de service auto, să fie gama completă de servicii oferite, nu a făcut-o. „Atunci service-urile m-ar fi considerat competitor, iar eu nu vreau asta, eu vreau să lucrez cu toată lumea. Dacă aș fi făcut tot, service-urile nu m-ar mai fi recomandat. Așa, pe mine mă recomandă oricine în Botoșani. Ne recomandăm reciproc. Omul vine cu mașina la mine, eu îl trimit în service, iar service-ul îi trimite înapoi la mine cu problema diagnosticată. Tu dacă faci treabă bună, ei te recomandă. Chiar dacă o fisură la motor pentru multă lume poate însemna fier vechi, oamenii care țin la mașinile lor și le sunt dragi, aleg să își repare motorul”, spune tânăra. Inclusiv ea a făcut asta. 
