Categorie: Reporter Regio

1
NOUTĂȚI Reporter Regio

O afacere pusă pe picioare cu ajutorul REGIO

Reporter REGIO: episodul 13

O afacere pusă pe picioare cu ajutorul REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

„Mergem mai departe!” Aceste cuvinte au devenit un motto de-a lungul timpului pentru personajul poveștii de succes din acest episod. La cei 65 de ani ai săi, are multă energie, este proaspăt absolvent de facultate de teologie și este de părere că trebuie să îți antrenezi creierul continuu pentru a nu-l pierde. Cornel Iftime a pus bazele Dimold Impex SRL, împreună cu soția sa, acum 25 de ani, în Bacău și și-a dorit să facă producție. A ales producția de accesorii pentru încălțăminte pentru că era mai aproape de meseria și de sufletul lor. Cu ajutorul unei finanțări nerambursabile de un milion de lei din POR 2014-2020, a reușit să gestioneze criza de personal cu care se confrunta și să răspundă favorabil comenzilor primite, achiziționând 4 echipamente de ultimă generație în domeniul componentelor pentru încălțăminte.

Lipsa forței de muncă și nevoia de tehnologizare

Ingineri de meserie, soția în tăbăcărie la fosta fabrică de încălțăminte Partizanul din Bacău, iar el, inginer mecanic în domeniul utilajelor, au hotărât în `98 să pornească pe cont propriu un atelier de producție accesorii încălțăminte: branțuri, ștaifuri și nu numai. Astăzi, colaborează cu fabricile de încălțăminte din toată regiunea Moldovei, dar cei mai mari clienți ai lor vin din Italia. „Am început de vreo 10 ani să lucrăm cu un italian pentru o firmă mare. Doi ani ne-au trimis comenzi doar de probă, până le-am câștigat încrederea. Ei lucrează cu un nume important în această industrie din Germania, o campanie care face peste un milion de perechi de încălțăminte per stagiune. O stagiune, în industria încălțămintei, înseamnă cam 5 luni de lucru într-un an, pentru sezonul următor. Noi, de exemplu, lucrăm cu ei pentru stagiunea de iarnă, cea de vară fiind acoperită parțial intern”, explică Cornel Iftime. Acest client din Italia preferă ca accesoriile să fie făcute manual, cu oameni. Mulțumit fiind de calitatea primită, după un timp a început să mărească numărul de comenzi. Asta a reprezentat o problemă pentru soții Iftime pentru că piața forței de muncă în Moldova era destul de instabilă și nu se găseau oameni dispuși să lucreze. Au avut posturi scoase la AJOFM în Bacău mulți ani, dar cei care se prezentau o făceau doar pentru a obține negație de muncă. Nu a venit niciunul să se angajeze. „Mulți dintre prietenii mei, care au fabrici de încălțăminte, mă întrebau de ce nu iau finanțare europeană. Ei luau fonduri, iar eu chiar îi ajutam să își aleagă utilajele. La momentul respectiv, nu voiam pentru că firma italiană cu care lucram de atâta timp avea pretenția să nu montăm aceste piese pe mașini automate pentru că exista riscul greșelilor. Pentru că e pe mașină, nu vezi greșeala, se poate compromite un lot întreg de încălțăminte, iar pagubele sunt enorme. Dar cum îmi cereau să cresc producția, să le ofer mai mult, le-am spus că fără mașini automate nu pot răspunde comenzilor primite pentru că oameni pur și simplu nu se mai găsesc. Toate astea în condițiile în care 6, 7 femei lucrau pentru două mii de perechi pe zi, iar nouă ni se cereau 3-4 mii de perechi pe zi. Atunci I-am rugat să mă lase să lucrez cu utilaje”, povestește Cornel Iftime.

„Dacă la o casă există temelie, la încălțăminte temelia este branțul”

Așa că, acum doi ani, au hotărât împreună că este timpul să treacă la nivelul următor cu ajutorul fondurilor europene. Au depus proiect și au achiziționat 4 utilaje performante și pompe de căldură. Dacă înainte foloseau cuțite din fier pentru a croi branțurile, acum folosesc mașina automată și au ajuns aproape să dubleze producția într-o zi de muncă cu mai puțini oameni. „Pentru un model de încălțăminte, cu toată gama de numere, ai nevoie de 16 cuțite dintr-un oțel special, cuțite care costă. Anul trecut am dat la fier vechi 10 tone de cuțite, pentru că în fiecare an foloseam peste o mie de cuțite ca să putem croi marfa clienților noștri. Acum mai lucrăm așa doar dacă avem o comandă mică. Mai avem mașina care montează glencuri automat. Aveam nevoie de 10-12 persoane să așeze lama la milimetru. Acum face mașina asta. A treia mașină e pentru montat talonetul. Mașina de ștanțat automată e, de asemenea, de mare folos. Pentru producția pe care o facem noi acum, în 15 oameni, înainte erau necesari peste 20 de oameni. Ne ajută foarte mult”.

Automatizarea fluxului de producție

Operațiile făcute de echipamentele achiziționate sunt de mare precizie și, cu ajutorul lor, se elimină orice greșeală umană ar putea apărea. Dacă, de exemplu, glencul metalic nu este pus într-o poziție bine definită tehnic, atunci la o încălțăminte cu toc înalt tocul va călca în altă direcție. Sau, dacă alte piese nu se suprapun perfect, pielea va suferi tensiuni interne în structură și încălțămintea va ieși strâmbă. Chiar dacă italienii au cerut mult timp ca accesoriile să fie făcute manual, acum s-au convins că și tehnologizarea este bună și nu mai există riscul ca o comandă mare „de azi pe mâine” să nu fie onorată.

Și pompele de căldură achiziționate prin proiect au adus un real beneficiu pentru atelierul de accesorii. „Le recomand oricui. Acum, cu pompele de căldură plătim cam 60% din cantitatea de lemne pe care le-am fi plătit într-o lună. Nu mai zic că înainte venea cineva să facă focul dimineața devreme și dura până se încălzea, iar acum, în 15 minute se încălzește după ce apăs pe buton. Mașinile și pompele de căldură sunt cele mai bune lucruri”, spune, zâmbind, Cornel Iftime.

„Finanțarea ne ajută să supraviețuim”

Deja au foarte mult de lucru pentru stagiunea ce urmează și, pentru prima dată, soților Iftime nu le este teamă că nu ar putea onora comenzile venite. „La noi nu o să vedeți o creștere fulminantă a cifrei de afaceri acum, odată cu această finanțare. Aceste utilaje ne ajută să supraviețuim. Poate ne și ridicăm un pic, având continuitate în lucru. Anul acesta vom vedea ce se întâmplă. Noi așa am oscilat până acum, între minus și plus. La noi sunt niște semifabricate foarte ieftine, de 0,4 euro. Daca eu propun o creștere de preț la 0,42 euro, clientul va găsi alt furnizor. Și mai e ceva, dacă noi avem sub o mie de perechi pe zi, suntem în pierdere, la toate costurile care sunt, ajungem sub zero. Dacă este peste o mie, începem și noi să câștigăm dar puțin, că așa se câștigă în industria accesoriilor pentru încălțăminte. Și cu toate astea, eu zic că o să fie bine. Anul acesta, pe la final, poate o să explodeze cantitatea. Acum avem cu ce să producem, avem mașinile astea cu care ne mândrim”.

„Datorită acestei finanțări, mergem mai departe”

De 20 de ani, Cornel Iftime merge la târguri internaționale de profil și se pune la curent cu toate noutățile în domeniu. Și-a făcut deja un nume, dar speră să îl mai cunoască și alții, mai ales acum că poate face față unor comenzi mai mari. „Până acum mi-era frică să le spun cât pot să produc pe zi. Le spuneam că mai mult de atât eu nu pot să fac. Dar acum nu-mi mai este frică. Este foarte important să respecți termenele de livrare atunci când preiei o comandă. Dacă nu cauți să modernizezi producția, să ridici nivelul produsului și să poți răspunde la întrebarea unui client dacă poți sau nu mări numărul de produse livrate, nu supraviețuiești. Datorită acestei finanțări, mergem mai departe. Altfel stăteam, ne limitam sau poate, ușor ușor, ne duceam în jos. Dacă nu ne modernizăm, ne oprim. Dacă te limitezi la ceea ce știi, ce ai învățat acum mult timp, nu ai șanse. Trebuie să vii cu ultima tehnică”.

Student la 60 de ani

Deși a terminat facultatea în anii `80, Cornel Iftime a simțit nevoia unei noi provocări la 60 de ani. A vrut, inițial, să facă un doctorat în domeniul lui, dar cumva viața l-a îndreptat spre teologie. Avea niște întrebări, căuta răspunsuri și a vrut să studieze mai aprofundat. „Studiul te menține, te întreține. Nu știți cât bine face studiul la 60 de ani. De la o vârstă începi să mai uiți, creierul neexersat se duce. În prima sesiune am plâns. Am vrut să mă las de vreo 20 ori în cei 4 ani de facultate, dar familia m-a încurajat mereu să merg mai departe. Și am învățat așa cum nu învățam acum 40 de ani. Eu eram bunic pentru colegii mei de facultate. Am început Facultatea de Teologie în Iași, am făcut-o la zi, am stat și în cămin 3 nopți pe săptămână, anul trecut am luat licența și am depus jurământul la Catedrală. N-am făcut facultatea pentru diplomă, deși mă mândresc cu ea, dar eu vreau să înțeleg ceva, să văd niște lucruri. După ce am terminat facultatea, am găsit răspunsul la întrebările mele, dar au mai apărut o mie de întrebări. Așa că… mergem mai departe, și cu școala și cu producția, nu ne oprim”. Sau, cum am spune noi, călătoria continuă!

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

1
Fără categorie NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Spirit de antreprenor ambalat într-o afacere pentru viitor

Reporter REGIO: episodul 12

Spirit de antreprenor ambalat într-o afacere pentru viitor

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

A văzut Iașul ca pe o aventură exotică, din dorința de a încerca ceva nou ca tânăr absolvent de liceu din Craiova. A preferat să facă facultatea departe de casă și să își încerce norocul în antreprenoriat încă din studenție. Acum, Tiberiu Stoian conduce Exonia Holding, o firmă pe care a înființat-o în 2003, ce produce ambalaje biodegradabile din hârtie, firmă ce a beneficiat de o finanțare nerambursabilă din POR 2014-2020 de aproape un milion de euro. Consideră antreprenoriatul ca o electrocardiogramă, cu suișuri și coborâșuri, iar finanțarea obținută prin Regio i-a adus o creștere a productivității și a cifrei de afaceri la care doar spera acum câțiva ani.

Afacere născută în căminul studențesc

Un oltean în capitala Moldovei, așa cum îi place să spună, Tiberiu Stoian și-a dorit să fie un mini-explorator după terminarea liceului și a ales Iașul și din dorința de a demonstra că se poate descurca departe de casă. Pentru că nu a vrut să accepte bani din partea părinților pe perioada studenției, a hotărât să se angajeze încă din primul an de facultate. A încercat mai multe joburi, nu neapărat spectaculoase, apoi a început colaborarea cu una dintre marile companii de distribuție de produse alimentare și băuturi alcoolice din zonă, unde consideră că a avut foarte multe de învățat. În momentul în care acționarii acelei firme au decis sa iasă de pe piața românească din cauza instabilității legislative, Tiberiu a fost pus în situația de a lua prima decizie importantă din viața sa: să ocupe un post în cadrul unor companii care îi fuseseră clienți sau să înceapă o activitate pe cont propriu. „Pe atunci nu era chiar ușor să începi ceva, mai ales că se suprapunea peste situația mea financiară, care nu era una extraordinară. Cu toate acestea, mi-am propus să încerc. Eram în anul II de facultate, iar acel ceva pe care voiam să îl încerc venea din dorința mea de a avea un calculator. Din banii economisiți, am reușit să îmi cumpăr un calculator, destul de performant pentru vremea respectivă, și o imprimantă”. Pentru că și-a dorit să își recupereze măcar o parte din costurile acestei prime investiții, Tiberiu s-a orientat către serviciile de tehnoredactare și listare a lucrărilor de diplomă ale colegilor mai mari. Această afacere începea să meargă din ce în ce mai bine și a mai recrutat câțiva colegi din cămin cărora le-a externalizat câteva lucrări pe care nu dovedea să le termine. După 3 săptămâni, a încolțit pentru prima dată ideea falimentului: un cartuș nou costa cât o imprimantă. „ Am tras o primă învățătură atunci, ca antreprenor debutant, că trebuie mereu să îți analizezi cu mare atenție toate costurile”, își aduce aminte Tiberiu. Dar a descoperit, în scurt timp, la un târg de profil din București, un producător din Coreea de Sud care inventase niște kituri de reîncărcare a cartușelor de imprimantă. Asta a fost salvarea business-ului. Le-a încărcat, a investit apoi într-un banner pe care l-a agățat pe geamul camerei din cămin pentru vizibilitatea serviciilor oferite, iar la 3 ani de la momentul respectiv, Tiberiu a ajuns să dețină o rețea de 17 magazine de birotică în tot atâtea județe. Acum era distribuitor național de calculatoare, imprimante și sisteme de printare și copiere.

Sacoșe personalizate ca metodă de promovare

Pentru produsele cumpărate din magazinele sale, Tiberiu Stoian și-a dorit să ofere sacoșe personalizate. 50 de mii de sacoșe, cam atâtea folosea atunci, dacă ar fi fost personalizate, folosite în 17 județe, ar fi reprezentat un mod de publicitate cu impact și destul de ieftin. A început să caute furnizori care să îi pună reclama pe sacoșe. A găsit un furnizor local, dar calitatea nu era cea dorită. Apoi a găsit un furnizor în Italia, dar pentru că România nu era membră a Uniunii Europene, un transport putea dura și o lună. Așa că s-a îndreptat către un alt furnizor, din Turcia de data asta, țară cu care se făceau mai repede transferurile de mărfuri. Efectul sacoșelor personalizate s-a văzut repede ,astfel încât o parte din clienți și-au dorit să aibă și ei astfel de sacoșe. Și au apelat la Tiberiu. „După ce am văzut că veneau din ce în ce mai multe solicitări de acest fel, am considerat că este o oportunitate, cu atât mai mult cu cât eu personal știam cât de complicat este să găsesc un furnizor care să îmi livreze niște sacoșe calitative. Astfel că, începând cu 2003, am înființat Exonia, actuala fabrică de ambalaje Exonia, care la momentul respectiv se numea Reclama Shop. Pentru că în afară de sacoșe eu mă gândeam că poate ar fi oportun să mai fac și alt fel de personalizări. Ulterior, am decis că zona asta a packagingului, a ambalajelor personalizate, este o pălărie suficient de mare, motiv pentru care nu mai am nevoie să diversific și să vând tot felul de alte materiale promoționale”, spune antreprenorul.

De la plastic la hârtie a fost doar un proiect prin POR

În 2010, a cumpărat o companie ieșeană ce producea ambalaje, cu tot cu utilajele pe care le deținea. Nu era o firmă mare, dar avea oameni cu multă experiență, oameni care și acum, după 13 ani, lucrează în cadrul Exonia Holding. A pus pe picioare o fabrică de ambalaje de mase plastice, iar un an mai târziu a achiziționat întregul parc de echipamente al combinatului de mase plastice, Moldoplast din Iași. În aproape doi ani de la aceste achiziții, a crescut foarte mult capacitatea de producție. În paralel, Tiberiu era atent și la deciziile Uniunii Europene, la măsurile care se implementau în cadrul Statelor Membre și la domeniile considerate prioritare. „Unul dintre aceste domenii prioritare, încă din 2010 am constatat eu că ar fi cel legat de producția de ambalaje sustenabile. Încă de atunci se vorbea de energie verde și am considerat eu ca ar fi de viitor. Acesta este motivul pentru care am început să fiu foarte atent la tehnologiile necesare producției de ambalaje biodegradabile, în special din hârtie. Am citit cam tot ce se putea citi despre domeniul acesta de activitate, am vizitat foarte multe fabrici și expoziții de profil unde am avut ocazia să mă consult cu specialiști în domeniu. Îmi place ca atunci când mă apuc să fac ceva, să fiu foarte informat cu privire la ce urmează să fac, să-mi cresc șansele de a implementa cu succes un proiect”, povestește Tiberiu Stoian.

Producția de produse biodegradabile din hârtie cu utilaje performante presupunea niște investiții foarte mari. În 2016, Exonia avea o profitabilitate redusă, iar niște investiții de câteva milioane de euro erau greu de acoperit. Antreprenorul a găsit o soluție de finanțare în sistemul bancar, dar nu era suficient și a început să caute alte surse de cofinanțare. „Știam deja ce înseamnă să produci cu echipamente puțin performante, așa că am targetat producători de echipamente de top. Cu resursele pe care le aveam, plus credit bancar aș fi avut posibilitatea să cumpăr echipamente fabricate în China sau de o calitate mai proasta ori mai ieftine. Dar în 2018 s-a lansat un apel pe POR 2014-2020, pentru IMM-uri, pe 2.2, un apel care avea și o componentă pe zone de tipografie, adică fix ce faceam eu. S-a încadrat la fix, eram eligibil pentru achiziția unei linii tehnologice de tipar flexografic, performante și complexe”.

Pandemia și fondurile, rampă de lansare

A scris proiectul împreună cu un consultant, a fost aprobat și semnat în 2019, iar în 2020, exact în momentul în care utilajele au plecat din fabrica producătorului, s-a decretat starea de urgență și s-au blocat granițele. „Pe cât am fost de entuziasmați că ne vin utilajele, pe atât ne-am panicat că nu puteau intra în țară. Am apelat inclusiv la ajutorul autorităților să încerce să ne ofere o soluție. Oamenii au fost destul de înțelegători și s-a găsit o variantă să putem aduce în țară atât utilajele, cât și specialiștii străini de care aveam nevoie pentru a le pune în funcțiune. Ca o electrocardiogramă, așa a fost. Ne-am entuziasmat când le-am pus în funcțiune și iar am căzut moral pentru că o altă decizie a Guvernului a blocat activitatea centrelor comerciale și noi ne-am trezit că nu mai aveam pentru cine produce sacoșe personalizate. Părea o problemă de nedepășit pentru că nu aveam nici măcar o estimare cu privire la intervalul cât ar dura până se va rezolva situația. Între timp, angajasem și vreo 15 persoane ca să deservească linia nouă. A fost o perioadă dificilă”, își amintește Tiberiu. Dar pulsul antreprenoriatului avea să urce iar. Mobilitatea redusă impusă de autorități a dus la o creștere semnificativă a comenzilor cu livrări la domiciliu, mai ales pentru produsele alimentare. Iar produsele alimentare necesitau, evident, și niște sacoșe în care să fie livrate. Personalizate. Pandemia și implementarea proiectului prin POR 2014-2020 au fost pentru Exonia a doua rampă de lansare, în condițiile în care cererea pentru sacoșe personalizate a crescut peste noapte. În foarte scurt timp s-a atins capacitatea maximă de producție a fabricii. Deși inițial au preconizat o situație catastrofală pentru 2020, Exonia a încheiat anul cu o creștere a cifrei de afaceri de 40%, urmând ca 2021 să-l încheie pe plus cu 130%. „Noi, în tot acest timp, am acumulat foarte multă experiență în utilizarea acestei linii tehnologice performante și a contat enorm că am ales una mai scumpă și de bună calitate. În perioada aceasta, am început să dezvoltăm și niște inovații care ne-au ajutat să lucrăm cu această linie tehnologică la o viteză mai mare decât viteza prevăzută în cartea lor tehnică, am crescut productivitatea foarte mult”. Tot prin intermediul proiectului cu finanțare nerambursabilă Regio, au achiziționat și un server, au implementat o aplicație ERP în cadrul companiei, care îi ajută enorm și pe care o îmbunătățesc continuu cu alte module.

Într-o continuă creștere de la implementarea proiectului

Și 2022 s-a încheiat pe plus, cu o creștere a cifrei de afaceri de 30%, tot ca urmare a creșterii productivității datorită liniei achiziționate prin fonduri europene. Ca planuri de viitor, Tiberiu Stoian dorește să multiplice această rețetă de afacere, să crească și capacitatea de producție și de procesare, să extindă spațiile pentru producție. „Acum analizăm un mix de soluții de finanțare care se va baza pe credite bancare, așteptăm să vedem linii de finanțare cu componentă de grant care s-ar putea adresa producătorilor. De asemenea, intenționăm să accesăm inclusiv piața de capital, spre sfârșitul anului sunt premise foarte bune pentru a fi prima companie producătoare de sacoșe biodegradabile din hârtie cotată la Bursa de Valori București”.

Tiberiu Stoian deține în continuare firma înființată în cămin, acum 24 de ani. A ales să se concentreze pe producția de sacoșe biodegradabile pentru că este o zonă care îi place, îl pasionează, este un domeniu profitabil și, spune el, așa reușește să se apropie de misiunea pe care și-a propus-o încă dinainte de a implementa proiectul prin POR, aceea de a face o schimbare în ceea ce privește mentalitatea oamenilor cu privire la mediul înconjurător și ideea de a fi mai responsabili. „Peste 50% din hârtia pe care noi o folosim la producția sacoșelor este 100% reciclată. Am devenit mai responsabil pe măsură ce am devenit tată a 3 copii, și mă gândesc la viitorul lor și la modul cum va arăta mediul peste ceva timp. Prin intermediul produselor pe care le fabricăm acum, chiar ne aducem contribuția la protecția mediului și lucrăm permanent la a educa publicul cu privire la un consum sustenabil”.

Reporter REGIO este o inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

4_1
Fără categorie NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Blestemul aurului și îmblânzirea Lupului Alb

Reporter REGIO: episodul 11

Blestemul aurului și îmblânzirea Lupului Alb

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

Pe Mircea Căldăraru l-am găsit lucrând în salopetă, alături de câțiva muncitori. Construiau împreună o extensie a atelierului, măreau spațiul de la parter, iar primul lucru pe care ni l-a spus, cu mândrie, a fost că mărește atelierul datorită echipamentelor luate cu fonduri europene.

Mircea Căldăraru este bijutier de peste 30 de ani, iar echipamentele luate prin REGIO l-au ajutat să retehnologizeze fluxul producției de bijuterii, dar și să diversifice modelele oferite clienților. Acum lucrează cu echipamente cu softuri de ultimă generație care îl ajută să câștige foarte mult timp. Ne prezintă fiecare echipament în parte, ce face și cum fiecare are rolul său bine gândit în producție. Ca orice persoană pasionată de meseria sa, Mircea s-a documentat mult și a mers la numeroase expoziții în străinătate. La una dintre ele, în Italia, acum vreo 6 ani, a văzut un grup de coreeni care se uitau fascinați la o imprimantă 3D în timp ce printa un cap uman din rășină. Apoi a văzut aceeași imprimantă și în Istanbul. Costa în jur de 40 de mii de euro și a realizat că își dorea foarte mult și el una. Își imagina cât de mult ar fi redus timpul de lucru o asemenea imprimantă. Așa a încolțit ideea unui proiect cu finanțare europeană.

De la un proiect de 40 mii la unul de 180 mii euro

A ajuns acasă și a căutat un consultant în fonduri europene. Auzise că multă lume lua fonduri și a zis să încerce și el. „M-am dus la un consultant și i-am spus că vreau și eu niște fonduri pentru o imprimantă 3D. A început să râdă. Mi-a răspuns că pentru 40 de mii de euro nu mută nimeni un munte de hârtii. L-am întrebat pentru cât mută. Minimum o sută de mii, a fost răspunsul. Am zis că eu n-am ce să fac cu atâția bani. Nu-mi trebuie atâția”, își aduce aminte Mircea, râzând. I s-a spus că este eligibil, îndeplinește condițiile și poate să își caute și alte echipamente la care visa, dar nu a îndrăznit să spere. S-a dus la expoziții, a mers și în fabrici să vadă cum funcționează utilajele de care era interesat. „Pentru laser m-am dus în Germania la o fabrică, pentru cuptor, pentru fiecare echipament m-am dus la producător să văd cum se face, cum se produce. Am zis că eu le cumpăr ca să fac treabă cu ele și trebuie să știu cum funcționează fiecare. Am făcut multe drumuri în Germania și în Italia în perioada aia. Expozițiile țineau 3 zile. Două zile stăteam pe capul lor să îmi explice fiecare cum funcționează”, spune Mircea. Și din expoziție în expoziție, din echipament în echipament, a ajuns la un proiect aprobat de aproape 180 mii euro, cu 165 mii euro valoare nerambursabilă.

Meseria de sculer-matrițer

Mircea Căldăraru s-a născut în Panciu și a copilărit în Galați. A făcut școala profesională în Brașov pentru că era bun la matematică, iar mama lui a auzit despre un profil foarte căutat la acea vreme, unde se intra cu medie mare. Profilul era de sculer-matrițer la Școala Profesională Hidromecanica. Nu știa ce înseamnă, dar avea să afle și să facă o pasiune din asta. „Nu există nimic pe fața pământului care să nu se facă după o matriță. Sculerul-matrițer este cel care, în baza unui proiect, face o matriță. Este o meserie deasupra celei de bijutier. Ca matrițer trebuie să știi să lucrezi la absolut orice. Mie mi-a fost ușor să trec de la matrițer la bijutier. Pe atunci, în perioada liceului, lucram foarte mult în cupru, în plexiglas. Făceam inele, inițiale, lanțuri. Le dădeam fetelor. Ajunsesem chiar să câștig un bănuț. Făceam inele din 3,4,5 culori. Din pilă și din fierăstrău. Mai rudimentar așa”, povestește Mircea Căldăraru.

După Revoluție, a încercat să fure meserie de unde se putea. Nu prea era nimeni dornic să împărtășească din tainele bijuteriilor. Dădea bere la schimb pentru informații unor băieți din Galați care aveau un atelier și așa a reușit să mai fure câte ceva.

Povestea Lupului Alb

În ‘92 s-a mutat în Gura Humorului, iar doi ani mai târziu și-a deschis firma al cărei nume îl știa demult: Lupul Alb. Fan al unui scriitor nonconformist apărut după Revoluție, care scria la limita SF-ului, Pavel Coruț, a ales un simbol dacic din scrierile sale, cel al lupului alb. Când a înființat firma, a vrut să facă ceva deosebit, să vină pe piață cu bijuterii cum nu se mai găseau. Așa că a cumpărat reviste de specialitate în limba engleză pe care le-a tradus la un traducător. Apoi a primit două CD-uri cu imagini și informații de la un vânzător din Istanbul care nu mai știa cum să scape de el pentru că punea foarte multe întrebări. Își aduna informații de unde putea și a început, încet, încet, să lucreze singur, să facă turnări de bijuterii la o turnătorie primită de la un domn mai în vârstă din Galați care făcea producție de bijuterie. I-a dat turnătoria, dar nu l-a învățat cum să o folosească propriu-zis. „Aveam câteva grame de aur și am turnat cred de vreo 16 ori. Nu îmi ieșea și de fiecare dată scriam în jurnal: nu mi-a ieșit pentru că… și scriam motivul ca să îmi dau seama. Și acum mai am caietul ăla. Dar, la un moment dat, mi-au ieșit 2 inele. Când le-am văzut, am zis că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Eu am făcut două inele? Am sărit de bucurie. Atunci mi-am dat seama de ce nu au ieșit și celelalte. Așa am învățat, prin încercări și acum nu îmi mai scapă nicio turnare”, spune Mircea.  

Atestat de gemolog

Ca orice bijutier care se respectă, a vrut să aibă și calificarea pentru pietre prețioase. A făcut naveta cu avionul la Timișoara timp de aproape 2 luni la școala de gemologie a lui Dan Giurgiu, unde a și obținut atestatul. „Știam să fac orice, lucram orice, dar despre pietre nu știam nimic. Nu se știa mai nimic pe vremea aia despre pietre. Acum știu ce este diamantul, știu să deosebesc un rubin sintetic de unul natural. Ține de prestigiul tău ca bijutier să știi toate astea. În plus, voiam să știu ce vând. La mine nu va veni nimeni să îmi spună că vând sticlă în loc de diamante. Acum pot să dau un certificat gemologic oricui, dacă vrea să verific o piatră”. Această școală de gemologie i-a adus nu doar atestatul, dar și un grup de prieteni foarte buni pasionați de lucrul cu aurul. Și pentru că la vremea lui nu i-a împărtășit nimeni din secretele acestei meserii, a trebuit să fure, Mircea a împărtășit din cunoștințele sale acestor prieteni. „Eu, de exemplu, am ajutat patru persoane să își deschidă afaceri cu bijuterii. Au venit la mine, au stat cu mine și au învățat efectiv cum se fac bijuteriile. E o piață în care sunt oameni care au informația, dar nu o dau mai departe, le e frică de concurență. A venit cineva de la Bacău să îl învăț, din Sibiu, Cluj, am o fată care îmi scrie și acum din Grecia scrisori de mulțumire. Mulți sunt interesați și de cum am obținut fondurile europene. Le spun tot pentru că pe mine nu m-am învățat nimeni și am pierdut foarte mult timp și energie ca să învăț singur”.

Mircea Căldăraru are acum două magazine de bijuterii, unul în Gura Humorului și unul în Fălticeni și ar mai avea nevoie de vreo 3 persoane pe care să le învețe meserie și să rămână cu el. A dat anunț de angajare pentru ucenic, dar nu a venit nimeni. „Nu numai că îl plătesc, dar îl învăț și o meserie. Nu a interesat pe nimeni. Acum vreau să mă duc la liceu, să stau de vorbă cu directoarea despre posibilitatea de a preda acolo. Să stârnesc interesul elevilor pentru o meserie. Aș putea să îi iau cu mine, să învețe. Aș putea chiar să fac o școala de bijutieri, tot cu finanțare europeană, de ce nu? E foarte ușor să pleci în afară, dar dacă înveți o meserie ai posibilitatea să rămâi în țara ta. Nu toți trebuie să facă facultate. Iar ca mine mai sunt oameni în oraș care ar putea să predea o meserie, să păstrăm tinerii in oraș, să nu mai plece. Daca vine cineva la mine să lucreze, în 6 luni știe meserie. Am scule pentru încă 4 ateliere dintr-astea. Unele persoane colecționează rochii sau pantofi, eu colecționez scule”.

„Trebuie să fii cinstit cu aurul”

Întrebat dacă producția de bijuterii este o afacere profitabilă, Mircea Căldăraru spune că cine lucrează cu aur nu are cum să moară sărac. În același timp, există o lege a compensației, trebuie să fii foarte cinstit atunci când lucrezi cu aurul. Să nu înșeli, să nu furi, să nu îți bați joc de meserie. „Dacă veniți să lucrați la mine o zi, iar la final de zi vă spălați pe mâni, eu nu arunc apa aia. Pentru că din apa aia iese aur. Eu doar din gunoaiele din atelier scot anual o sută, două sute de grame de aur, la ce volum lucrez. Dar trebuie să fii foarte cinstit cu el pentru că aurul este blestemat. Tot ce s-a întâmplat rău pe pământul ăsta a fost din cauza aurului. Cine are aur are putere, deși se spune acum că cine are informație are putere. Dar și informația asta te duce tot spre aur. Bogăția unei țări este despre cât aur are. Aurul este oricum blestemat, iar dacă nu ești cinstit cu el, vrei să înșeli pe cineva sau să furi, nu ajungi bine. Asta e o lege a bijutierilor. Cine lucrează cu aurul nu are voie să fure sau să înșele”.

Vrea o hală ca afară

Mircea spune că visul lui este să construiască o hală așa cum a văzut în străinătate, o hală compartimentată, cu temperatură și condiții pentru fiecare echipament în parte. „Sunt utilaje care nu au voie să stea în praf sau au nevoie de o anumită temperatură ca să funcționeze. Imprimanta 3D nu merge, de exemplu, sub 22 de grade. Toate trebuie să stea în mediu controlat. Trebuie o instalație de purificare a aerului să nu fie praf. Vreau să fac o hală pentru producția de bijuterii, cu fonduri europene, cum nu are România. Și nu o spun din grandomanie. Vreau să concurez cu Tiffany, cu Cartier, cu marile branduri. Pentru că ce fac ei, pot să fac și eu, iar echipamentele luate prin fonduri m-au adus mai aproape de visul meu”.

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

ACP (5 of 224)
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Zâmbete perfecte cu ajutorul REGIO

Reporter REGIO: episodul 10

Zâmbete perfecte cu ajutorul REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

Sunt împreună din clasa a V-a, au copilărit în Vaslui și au terminat Facultatea de Medicină Dentară în Iași, în anii 2000. Soții Acatrinei au crescut împreună 5 copii: fetița lor și 4 cabinete stomatologice în care au investit timp și pasiune de-a lungul anilor. Ultimul „copil” este crescut și dezvoltat cu sprijinul fondurilor europene prin Programul Operațional Regional 2014-2020: Clinica Dr. Acatrinei. Proiectul implementat în Iași, în inima Copoului, a însemnat „Reparații capitale, consolidare, modernizare clădire și schimbare destinație din spațiu comercial în clinică medicală”, un proiect cu o asistență financiară nerambursabilă în valoare de 3,6 milioane lei.

De la Iași la Moldovița și înapoi

După ce au terminat rezidențiatul în Iași, Dragoș și Laura Acatrinei au luat decizia de a se muta la țară, la părinți, în comuna Moldovița din județul Suceava, pentru a începe ceva al lor, pe cont propriu. Au deschis un cabinet stomatologic la dispensarul din sat și au lucrat cu drag acolo, împreună, timp de 3 ani. Dragoș a simțit însă nevoia unui oraș mai mare pentru a face stomatologie, iar cel mai apropiat era Câmpulung Moldovenesc, la 30 km distanță. Într-un spațiu care nu era neapărat destinat unui cabinet stomatologic, era mai degrabă un hol, au amenajat un loc potrivit pentru activitatea de stomatologie, în policlinica din oraș, și au profesat acolo până în 2012. O perioadă, Laura a mai mers la cabinetul din Moldovița, iar Dragoș la cel din Câmpulung, dar când s-a întors din concediu de maternitate, încet încet a renunțat și ea la cabinetul de la țară și a ales orașul. Când a început fata lor clasa zero, au luat decizia de a se muta înapoi în Iași, considerând că un oraș mare are mai multe oportunități pentru copii. Cu ajutorul părinților și din economiile proprii și-au făcut o casă, iar la demisol au amenajat, din nou, un alt cabinet stomatologic. Al treilea. „Ne gândeam că e ultimul cabinet, nu mai voiam să facem altul. Fiind într-un oraș mare, n-am renunțat la cel din Câmpulung. 3 zile pe săptămână mergeam acolo, până am predat totul altui doctor. Iar la demisolul casei am funcționat până anul acesta, în martie 2022, când am deschis clinica”, povestește Laura.  

Pandemia și beneficiile ei

Laura Acatrinei consideră că mereu a întâlnit oamenii care trebuie, la momentul potrivit, în tot parcursul lor profesional de până acum. Așa a aflat și despre oportunitatea fondurilor europene. Prin oameni. Faptul că soțul ei, fiind și chirurg, face o operație dentară complicată, i-a adus pacienți, prin recomandări, din toată zona Moldovei. Astfel se face că a avut la un moment dat și un pacient care era consultant pe fonduri europene. El le-a deschis apetitul pentru fonduri, povestindu-le despre proiecte și apeluri care erau deschise la acel moment. „Recunosc, aveam colegi care au accesat fonduri și tot timpul îi spuneam soțului să depunem și noi un proiect. Chiar dacă majoritatea ne spuneau că «e foarte greu, sunt multe controale, nu-ți trebuie așa ceva, mai bine nu». Îți trebuie o mică nebunie să te bagi în așa ceva, iar noi avem acea doză de nebunie, sincer. Toată lumea a spus că e mai simplu să iei echipamente pe fonduri, dar dacă faci și construcție se complică lucrurile. Cu toate acestea, nu ne-am descurajat. Aveam o clădire cumpărată deja, era vechiul sediu TeleM din Copou, pe care am achiziționat-o la un moment dat, cu gândul că o vom valorifica cândva. Și am depus proiectul”. Era o clădire veche ce a trebuit demolată, iar în vara lui 2019 au început lucrările. Toate mergeau bine doar că, în martie 2020, a venit pandemia. „Inițial ne-am panicat, ca toată lumea, ne-au închis cabinetele, mersul la dentist era ultima prioritate atunci. Dar pot să spun că a fost spre binele nostru pentru că soțul a stat în toată perioada aia permanent cu constructorii și a văzut fiecare șurub pus. El este și foarte perfecționist, iar pentru constructori nu cred că a fost o plăcere. Până la urmă, chiar am zis că pandemia asta, a fost ea cum a fost, dar nouă ne-a prins bine. În alte condiții, soțul nu ar fi putut supraveghea lucrările, iar lângă constructori chiar trebuie să stai dacă vrei să iasă așa cum trebuie. Și cred că a fost foarte bine din punctul ăsta de vedere. Noi n-am stat degeaba, am avut ocupație continuu”, povestește Laura.

Clinică dentară cu echipamente de ultimă generație

Cu un proiect în valoare totală de 5,4 milioane lei și cu o asistență financiară nerambursabilă de 3,6 milioane lei, soții Acatrinei au construit o clinică nouă, cu dotări de ultimă generație, de la scaune cu destinație stomatologică până la bloc operator. Și-au dorit foarte mult să ofere și servicii pentru copiii cu dizabilități, dar încă nu au găsit acel coleg, medic anestezist, dispus să lucreze cu acești copii. „Acum suntem în discuții cu cineva și așteptăm să vedem dacă va fi de acord. O să facem, este un vis al nostru să ajutăm copiii cu dizabilități, dar așteptăm să dăm peste omul potrivit”, spune Laura Acatrinei.

Omul potrivit la locul potrivit

Valentina s-a angajat la cabinetul soților Acatrinei în 2016, ca office manager. Tot ea este cea care s-a ocupat de toată partea administrativă a depunerii și apoi a implementării proiectului. A lucrat îndeaproape cu firma de consultanță și a obținut toate actele necesare de la instituțiile statului. Își amintește, zâmbind, că… „totul a fost pe ultima sută de metri. Acum, dând timpul înapoi, e amuzant, dar la momentul respectiv luau foc telefoanele. De fiecare dată, am depus orice hârtie în ultima zi în care se putea depune. Așa e când lucrezi cu instituțiile statului. Depui o cerere și, din păcate, uneori trebuie să aștepți mai mult de 30 de zile. A fost mereu cu emoții. Durează foarte mult să scoți toate avizele. Îmi aduc aminte că și autorizația de construire a ieșit greu. Am luat-o, am scanat-o si i-am dat send către ADR. Așa au fost cam toate. Treci prin multe, dar când ajungi în punctul în care realizezi că totul s-a finalizat cu bine, nici nu mai contează cât de greu a fost. Mereu am spus că proiectul pe fonduri a fost primul copil, apoi a urmat al doilea, copilul meu”, spune Valentina, cu emoție. Iar ca o completare la tot ceea ce a povestit Valentina, Laura spune că „de aceea e important să întâlnești oamenii care trebuie în viață. Am avut mare noroc și cu Valentina, dacă nu era ea care să se ocupe de tot ce a însemnat hârtii, nu știu cum le-am fi făcut”.

Pacienții, invitați la inaugurarea clinicii

Inaugurarea clinicii a avut loc în martie, anul acesta, iar ca semn de recunoștință, soții Acatrinei au invitat la deschidere pe toți cei care au contribuit, într-un fel sau altul, la succesul proiectului: constructori, arhitect, proiectant, firma de consultanță, cei care au ajutat cu achiziția echipamentelor și, bineînțeles, pacienți. „Pentru că noi legăm prietenii, nu parteneriate. Avem pacienți care vin în vizită de Sărbători, sunt de-ai casei. Am păstrat relații apropiate cu mulți dintre ei. Îmi place să mă leg de oameni. Și când angajăm, alegem oamenii după chimia dintre noi și după dorința de a lucra ca într-o familie. Simt că numai așa putem să înaintăm. Ne place să construim și să creștem împreună”, spune Laura.

Ca planuri de viitor, soții Acatrinei vor doar să se bucure de ce au construit până acum. Speră ca fiica lor să le urmeze pașii într-ale stomatologiei și, cine știe, poate următorul proiect pe fonduri europene îl va depune chiar ea. În viitorul apropiat, și-ar dori să găsească doi-trei colegi cu care să lucreze în clinică, dar nu se grăbesc pentru că sunt convinși că atunci când va fi momentul potrivit, acest lucru se va întâmpla. „La orice e bine să ai noroc în viața asta, dar cel mai mult la oameni, spunea Ileana Vulpescu. Este o confirmare a ceea ce gândesc eu și vreau ca cine va lucra alături de noi, să merite. Nu ne grăbim să angajăm. Sora Valentinei, de exemplu, a lucrat ca asistentă la noi un an, i-a plăcut, a dat la stomatologie, acum este în anul VI și abia o așteptăm să vină să lucreze cu noi”, spune Laura Acatrinei. Tot ea afirmă cu tărie că nimic din tot ceea ce au reușit să construiască în inima Copoului nu ar fi fost posibil fără ajutorul fondurilor europene.  

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

8
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Lecție de sănătate antreprenorială de la Vaslui

Reporter REGIO: episodul 9

Lecție de sănătate antreprenorială de la Vaslui

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                                                              

 

Stătea pe o bancă în Copou, în Iași, la câteva luni după ce născuse cel de-al doilea copil și încerca să contureze primul proiect cu finanțare europeană cu gândul la un viitor mai bun pentru copiii săi. Era 2008. Foarte multe nu se știau la vremea aceea despre fonduri, dar ea, Loredana Radu, abia aștepta să se deschidă liniile de finanțare. De atunci, a avut trei proiecte finanțate prin Programul Operațional Regional, unul în perioada 2007-2013 și două în exercițiul financiar 2014-2020, în valoare nerambursabilă de 6,7 milioane lei. La 12 ani distanță de prima finanțare, Loredana Radu spune că fiecare proiect aprobat a însemnat o evoluție semnificativă, o dublare a cifrei de afaceri, o mărire a spațiului, acces la cele mai moderne echipamente, o creștere a numărului de angajați, a fost ca un bulgăre în continuă rostogolire.

Dana-Loredana Radu

De la psihologie la centru de imagistică și laborator de analize medicale

Dana-Loredana Radu este psiholog și audiolog, iar în 2001 și-a deschis un cabinet de psihologie și protezare auditivă în Vaslui: Audiosan. Pentru că a simțit că este un gol pe piața din Vaslui în domeniul serviciilor medicale, în 2006 a înființat Recumed, iar Audiosan și-a schimbat destinația și a devenit un centru de imagistică și laborator de analize medicale. Aceste două firme veneau ca o provocare, ca o testare a capacităților de antreprenor și, în același timp, ofereau vasluienilor servicii medicale complementare, de calitate. Ambele creșteau progresiv și organic, iar la un moment dat au simțit nevoia unor finanțări suplimentare pentru a aduce plus valoare serviciilor oferite. Prietenii care locuiau în străinătate au sfătuit-o să urmărească finanțările europene pentru că sunt un mare beneficiu și o modalitate excelentă de a-și crește afacerea. Și așa a fost. S-a informat, a căutat soluții și a găsit prin Programul Operațional Regional finanțarea de care avea nevoie. „Mi s-a părut în 2010, și mi se pare și acum, cea mai bună soluție pentru investiții mai ambițioase. Știam că drumul este greu, că trebuie să fii extraordinar de riguros, a trebuit să gândim totul foarte bine, cu foarte multă onestitate”, povestește Loredana. Cu ajutorul unui consultant, cu care lucrează și în prezent, în 2010 a obținut prima finanțare pentru Audiosan. A achiziționat un CT performant în valoare de 200 mii euro și echipamente pentru laboratorul de analize. Acest proiect i-a adus o dublare a cifrei de afaceri și încrederea că face bine ceea ce face. Având în vedere că firmele erau într-o continuă creștere, s-a alăturat și soțul în 2012. El este economist și, spune ea, este partea care o completează perfect în business-ul lor.

RMN cu singurul soft cardiac din Moldova, prin POR 2014-2020

În 2019 a depus două proiecte pentru finanțare prin POR 2014-2020, pentru ambele firme de această dată și a obținut 2,4 milioane lei pentru Audiosan și 3,5 milioane lei pentru Recumed. Laboratorul a fost dotat cu 45 de echipamente moderne, a fost înlocuit CT-ul și au achiziționat un RMN performant, care deține singurul soft cardiac din Moldova și un soft de ultima generație pentru investigațiile mamare. „A fost un RMN foarte bine ales și care și-a dovedit eficiența, ne ajută foarte mult să facem diagnostic diferențial. A fost o adevărată provocare să implementăm două proiecte în același timp. Și aș mai face asta oricând. Era o adresabilitate mare de pacienți și o presiune de la medici foarte buni care își doreau să opereze pe mai multe echipamente și să crească calitatea diagnosticului”, spune Loredana Radu. Pentru că echipamentele noi de imagistică erau foarte mari, tot ca un pas următor în evoluția lor a venit și relocarea într-un spațiu mai încăpător.

Soții Radu au crescut aceste două firme ca pe copiii lor, cu corectitudine și cu valori bine definite, cu speranța că poate, cândva, băieții lor vor duce cu mândrie și cu responsabilitate mai departe toată munca lor. Băieții au fost și motivația principală pentru care și-au dorit dezvoltarea și creșterea grupului de firme, chiar dacă, uneori, spune Loredana, au simțit că îi sacrifică. Și-au dorit ca tot zbuciumul prin care au trecut ca antreprenori să nu se resimtă în familie. Dar ei au înțeles tot sacrificiul și sunt foarte atașați de această afacere. Cel mare, care are vârsta Audiosan-ului, adică 21 de ani, deprinde tainele business-ului într-o universitate reputată, cu gândul și speranța că va continua afacerea de familie și va menține nivelul atins de părinții săi.    

De la un angajat, la 250

Pe lângă finanțările din POR, Audiosan și Recumed au primit sprijin și prin alte programe. Au accesat tot ce au considerat că li se potrivește și îi ajută în evoluție. Dar clar, finanțările din POR au fost cele mai consistente și cele care au reușit să dezvolte afacerile cel mai mult. „De fiecare dată când am luat fonduri, a fost o evoluție din toate punctele de vedere. Am făcut pași imenși, am trecut de la 200 mp la 500 mp, la primul proiect, apoi la al doilea, de la 500 de mp la 2500 mp de spații cu destinație medicală. De la un singur angajat, la 250 de oameni care au aceleași valori și cred în calitatea lucrului bine făcut. E foarte important ca finanțările astea să răspundă unor nevoi reale. Le-am spus tuturor prietenilor mei care vor să acceseze fonduri că dacă se gândesc la orice altceva în afară de corectitudine, să renunțe. Trebuie să fii foarte onest și trebuie să ai habar de domeniul respectiv, să nu iei fonduri doar pentru că se dau. Cum mai râd cu fiul meu care vrea să facem o fabrică de microcipuri. Da, e fantastică ideea, dar ce știm noi despre microcipuri? Îi spun să lucreze 2 ani într-o fabrică în Taiwan, să facă experiență și pe urmă avem alt curaj să facem fabrică de microcipuri”, povestește Loredana.

Planuri de viitor

Soții Radu vor să lase generației viitoare o afacere completă, cu servicii integrate care să răspundă mai multor nevoi ale vasluienilor. Până la sfârșitul anului viitor vor să deschidă și partea de bloc operator și zona de intervenții cu spitalizare. De asemenea, pe lângă clinica pe care au deschis-o în Bârlad, vor să extindă business-ul în încă două locații din țară. „Nu vă ascund faptul că avem un proiect superb de unitate medicală, de 15 milioane euro și, deși am încercat să aplicăm pe ajutoare de stat, condițiile au fost drastice și am zis să amânăm puțin implementarea lui. Avem speranța că o să reușim prin Programul Regional Nord-Est 2021-2027. Avem tot, proiectare, schițe, așteptăm doar deschiderea apelurilor, este un proiect care ar fi de mare impact”, povestește Loredana.

„A fost ca atunci când treci un râu, dar te mai ține cineva de mână”

Loredana Radu și soțul său au văzut în fondurile europene o oportunitate de a crește și de a furniza în final un serviciu de calitate, la un preț corect, într-o piață în care consumatorul chiar are nevoie. „Să ne asumăm finanțarea integrală ar fi fost pentru noi un mare efort. Vă spun cu cea mai mare sinceritate că accesarea fondurilor a fost cel mai mare pas din istoria noastră ca firmă de servicii medicale. Partea de finanțare ne-a dat un anumit confort și ne-a permis, în același timp, să ne ținem prețurile accesibile, adică să ne adaptam la o piață economică reală pentru că veniturile oamenilor din Vaslui nu sunt comparabile cu cele din marile orașe, este un alt profil al pacientului”, spune Loredana. Tot ea povestește că nu a perceput niciodată banii obținuți ca fiind gratuiți, ci ca un ajutor. „Nu m-am simțit singură. Am simțit că am avut un partener. Ca și cum am împărțit povara cu cineva. De fapt, asta s-a întâmplat. În loc să ne asumăm o rată imensă, ne-am asumat jumătate de rată. Și atunci clar motivația noastră a crescut, n-a contat munca sau ce numesc alții birocrație. De fiecare dată fondurile ne-au „obligat” să facem pași mari și mai mulți decât de obicei. E adevărat că, în perioada de pregătire ești ca un alergător, dar tragi aer în piept și pe urmă alergi. Simți că într-adevăr mai ai un umăr lângă tine și asta a contat foarte mult. A fost ca atunci când treci un râu, dar te mai ține cineva de mână, așa ne-am simțit”, concluzionează Loredana Radu.   

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

2
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Colegiul Tehnic Lațcu Vodă, o trambulină pentru viitorii meseriași din Nord-Est

Reporter REGIO: episodul 8

Colegiul Tehnic Lațcu Vodă, o trambulină pentru viitorii meseriași din Nord-Est

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020

 

Era vacanța de vară spre clasa a VIII-a și avea de luat o decizie: ce face cu viitorul lui? O decizie pe care nu i-a impus-o nimeni, pentru care avea tot timpul din lume, în condițiile în care alți colegi de vârsta lui băteau mingea pe terenul de fotbal. Dar la 14 ani se gândea cu maturitate la direcția lui în viață, ce va face mai departe, spre ce se îndreaptă. A primit toată susținerea și îndrumarea familiei și în acea vacanță a încercat să își găsească o cale. A fost chelner o scurtă perioadă. Nu i-a plăcut. Ajutor de bucătar nu a simțit că i se potrivește. Apoi, tatăl lui i-a recomandat să încerce să învețe meserie la service-ul din sat, aproape de casă, să vadă dacă îi place. A mers în fiecare zi acolo, timp de vreo 6 săptămâni. Și-a dat seama încă din primele zile că este ceea ce i se potrivește, că vrea să aprofundeze și poate, într-o zi, să își deschidă propriul service.

Iulian Nichiforel sau Nichi, cum îi spun prietenii, are 19 ani, este în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic Lațcu Vodă din Siret și este doar unul dintre beneficiarii direcți ai proiectului implementat la colegiu, cu o finanțare europeană nerambursabilă de puțin peste 6 milioane de lei, din POR 2014-2020. Marile lui pasiuni sunt mașinile și mecanica auto. Cu o înțelepciune aparte pentru vârsta lui, Nichi și-a plănuit toți pașii carierei sale astfel încât să parcurgă toate etapele învățării unei meserii și să își atingă visul.

A preferat școala profesională la Siret decât liceul la Rădăuți

S-a născut în Torino, acolo unde părinții săi au căutat un trai mai bun, la fel ca multe alte familii din regiunea Moldovei, acum 20 de ani. În momentul în care aceștia au divorțat, el a rămas cu bunica în România, în satul Horodnic de Sus, de lângă Rădăuți. Gimnaziul l-a terminat la „Bogdan Vodă” din Rădăuți, o școală renumită din zona Sucevei și a surprins pe toată lumea, colegi și profesori, atunci când, la finalul clasei a VIII-a, a spus că el vrea să urmeze mai departe o școală profesională. Nu un liceu, pentru că vrea să învețe o meserie și își dorește să parcurgă toate etapele învățării practice. „M-am documentat bine, am mai întrebat profesori, am căutat pe internet și cea mai bună școală unde puteam învăța ce îmi doream, în domeniul auto, era la Siret, la Lațcu Vodă. Am zis că acolo merg să învăț o meserie. Pentru că la noi se cere experiență peste tot, chiar dacă ai facultate. Așa că am început cu primul prag și am terminat trei ani de profesională în cadrul Colegiului Tehnic Lațcu Vodă. Nu am vrut să intru direct la liceu pentru că odată ce împlinești 18 ani, nu mai poți face profesionala. A fost decizia mea”, povestește Iulian.

De la mecanic auto la tehnician transporturi, la Lațcu Vodă

A terminat fiecare an de profesională cu media peste 9,50 și este acel gen de elev care iese în evidență, pune întrebări și caută răspunsuri, mereu preocupat de a ști mai multe. A avut tot sprijinul, încă din clasa a IX-a a domnului maistru Constantin Pintrijel, care l-a luat sub aripa lui și l-a sfătuit să dea mai departe la liceu, tot în cadrul colegiului. A obținut o diplomă de mecanic auto, un calificativ „Excelent” la examenul final de școală profesională și a mers mai departe spre visul lui, intrând la liceu, la profilul tehnician transporturi. A trebuit să repete clasa a XI-a, pentru aprofundarea teoriei, iar acum, în clasa a XII-a se pregătește cu seriozitate de bacalaureat. „Din 30 de elevi de la profesională, vreo 5 am ales să facem și liceul. Restul s-au oprit, au obținut diploma și atât. Atât au avut nevoie. Consider că oriunde mergi să te angajezi, dacă ai o școală profesională înseamnă că ai anumite cunoștințe, nu pleci de la zero. Practica făcută la agenții economici în domeniu te ajută să capeți experiența atât de cerută de angajatori, dar și dotările unui colegiu cu profil tehnic ajută enorm. Profesionala te ajută să cunoști o meserie. Poate știi să desfaci un șurub, dar mai departe te blochezi pentru că nu știi ce să faci. Anii de școală profesională îți oferă baza necesară pentru a începe ceva și îți dau încrederea că poți”.

 

 

„Aș face școala de maiștri aici, de drag!”

Și la liceu are note bune, medii peste 9,30, și spune, râzând, că îi pare rău că termină clasa a XII-a acum. Dacă ar putea, ar mai repeta un an doar de dragul noilor dotări ale colegiului. „Sunt niște simulatoare foarte performante pe care poți învăța să conduci, avem ateliere noi, dotate foarte bine. Sunt niște aparate pe care nu am avut ocazia până acum să punem mâna. Pe de-o parte îmi pare rău că termin clasa a XII-a și nu prind bine toate noile beneficii. Generațiile viitoare sunt foarte norocoase. Chiar spuneam că dacă aș putea, aș repeta anul doar pentru a mă bucura mai mult de noile echipamente. Ce-i drept, m-ar tenta ideea să rămân aici și să fac o școală de maiștri. Parcursul ar fi mecanic, tehnician auto, maistru și inginer, așa aș atinge toate treptele. Mai ales acum cu beneficiile astea, aș face școala de maiștri de drag”.

Facultatea ar vrea să o facă la Iași sau Suceava, pe o ramură de electricitate auto. Consideră că în ziua de azi totul se îndreaptă spre electric, mai ales pe partea auto, dar mai vrea să mai studieze puțin ofertele și abia apoi sa ia o decizie. L-a tentat și Cluj la un moment dat, dar a hotărât că vrea să rămână în regiune, mai aproape de casă. Deocamdată, principala lui preocupare este să ia note mari la bac.

Are o relație frumoasă cu tatăl și profesorii

Iulian are o legătură deosebită cu tatăl lui, el este cel care l-a îndrumat și i-a fost alături în toate deciziile luate. Sunt cei mai buni prieteni și ne povestește Nichi ce surpriză i-a făcut pe 8 martie, anul acesta: „Am avut traseul la examenul auto. L-am luat și prima oară când m-am dat jos din mașină l-am sunat pe el. Am încercat să îl păcălesc și să îi spun că am picat, dar când a început să mă încurajeze și să îmi spună să nu fiu supărat, i-am spus repede adevărul. Atunci, am auzit un claxon dintr-o parcare și l-am văzut pe tata cum coboară dintr-o mașină și mi-a spus: «Asta e a ta, felicitări! » A venit din Germania, unde lucrează el, fără să știu nimic. Am un tată deosebit, dar și eu i-am stat mereu în cuvânt, nu l-am supărat niciodată, m-am ținut de școală, ne-am susținut reciproc, întotdeauna a vorbit cu mine. În primul rând este prietenul meu, apoi este tata. Este o relație frumoasă, armonioasă, greu de explicat în cuvinte. Vorbim tot, nu mă ascund cu nimic față de el”.

O relație la fel de frumoasă are Nichi și cu profesorii din școală. Cu domnul director adjunct Antonio Mustață are o legătură deosebită, merg împreună la fotbal, joia, la meciul dintre elevi și profesori și spune tânărul că este o relație foarte frumoasă creată între elevii și profesorii de la Lațcu Vodă. Cumva, la Siret, Iulian Nichiforel și-a găsit cea de-a doua familie. Pentru el, îndrumările primite aici au valorat foarte mult în alegerile sale, iar acum, în clasa a XII-a, sfătuiește pe cei care vor să facă o meserie în domeniul auto, să ia pas cu pas fiecare etapă spre evoluție. Este importantă teoria, dar mult mai importantă este practica într-un domeniu atât de complex. „Sfătuiesc pe oricine să înceapă de cel mai jos posibil și apoi să urce treptat. Că o să îi prindă bine. Ai mândria că ai trecut prin toate etapele, iar cunoștințele acumulate sunt valoroase. Sunt mulți care fac direct inginerie, la facultate, dar nu știu nimic din lucrurile de bază. Eu, care am trecut prin toate, altfel mă duc la un angajator. Diplomele obținute dovedesc experiența și am alte avantaje față de cineva care iese direct de pe băncile facultății. Iar Colegiul Tehnic Lațcu Vodă îți oferă mediul perfect pentru a putea învăța o meserie, mai ales acum, după ce a fost dotat atât de bine”, spune Nichi.

Iulian Nichiforel este unul dintre elevii pentru care Colegiul Tehnic Lațcu Vodă a făcut diferența. Și ca Iulian mai sunt mulți elevi dornici să-și clădească un viitor acasă, printr-o meserie învățată tot acasă. Iar acum, cu ajutorul acestei finanțări, se va schimba viitorul unei generații. 

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

5
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Mobilă de lux, făurită cu pasiune și sprijin REGIO

Reporter REGIO: episodul 7

Mobilă de lux, făurită cu pasiune și sprijin REGIO

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                                                                

 

O mie de euro. Aceasta a fost investiția cu care a plecat la drum societatea Yulmob SRL, în 2006, în Bacău. Cu o cifră de afaceri de 1,3 milioane lei în 2021 și un proiect proaspăt implementat din fonduri europene de aproape un milion de lei, a urcat treaptă cu treaptă pe scara succesului în domeniul fabricării de mobilă, timp de 18 ani. Două echipamente de ultimă generație, utilizate în producția de mobilă, achiziționate prin Programul Operațional Regional 2014-2020, au fost inspirație pentru o întreagă fabrică, iar Iulian Mina este cel care a gândit și proiectat, pas cu pas, toată clădirea în așteptarea celor două utilaje. Pe 30 august 2022 a avut loc inaugurarea fabricii și marcarea cu succes a finalizării proiectului.

Cum a deprins tainele meseriei de tâmplar

Avea aproape 19 ani când a hotărât să își ia viața în propriile mâni și să plece din țară. Străinătatea, în anii `99-2000, părea greu de atins dar, în același timp, mai ofertantă pentru tinerii ce abia terminau școala. Era perioada în care se pleca clandestin din țară. Cu o diplomă de șofer mecanic auto, Iulian a plecat în Italia, la fratele care era deja stabilit acolo. Alături de el, a lucrat aproape doi ani pentru un mare producător de mobilă, unde a învățat foarte multe, „și-a făcut mâna” și a descoperit că îi place să facă mobilă, mai ales bucătării. După Italia a urmat Anglia unde a lucrat pe șantier, apoi într-un restaurant italian, iar în timpul liber amenaja casa patronului, având experiența de tâmplar din Italia. „După ce m-am întors din Anglia, pentru că pe-atunci nu puteai să vii și să pleci cum vrei din străinătate, am fost nevoit să stau acasă. M-a contactat un prieten să-i fac un dulap, un dressing, știind că aveam ceva experiență. Am cumpărat materiale, l-am făcut și mi-am dat seama că din dulapul ăla am făcut un profit de 1400 de lei, în trei zile, în condițiile în care aveam un salariu de 500 de lei”, își aduce aminte Iulian. Iar acela a fost momentul de revelație. Era o afacere care avea să aducă profit și, mai ales, să îi și placă.

Din recomandare în recomandare, s-a „născut” Yulmob

Prin recomandări, a ajuns să facă mobilă pentru din ce în ce mai multe persoane, iar în 2006 a decis că e momentul să își deschidă o firmă. Avea o mie de euro economii pe care i-a investit într-o autofiletantă și o mașină de tăiat la 45 de grade. Apoi a închiriat un garaj și un magazin pentru a expune mobila pe care o făcea. Dar pentru că era chiria mare și pentru că voia să facă economie, a subînchiriat unui magazin alimentar. S-a dovedit a fi o strategie de marketing foarte bună. Cine venea să-și cumpere o pâine, vedea și mobila expusă. „Aveam expuse două bucătării și un dulap, pe un perete, iar un alt perete era pentru o tejghea unde se vindeau alimente. Iar eu făceam mobila în spate. Eu făceam, eu vindeam, eu căram. Am stat în magazinul ăla 8 ani, dar tot cu gândul să plec afară, chiar dacă ajunsesem să câștig mai mult decât aș fi câștigat în străinătate”, spune Iulian.

Mutarea în prima hală

Comenzile au început să fie din ce în ce mai multe, iar Iulian a avut nevoie să cumpere mai multe utilaje și să angajeze oameni. Întâmplător, lucrând în domenii apropiate, l-a cunoscut pe administratorul unei mari firme de termopane din Bacău. I-a mobilat acestuia toată casa și i s-a oferit o încăpere în fabrica lui de termopane, pentru o chirie simbolică, pentru a avea mai mult loc de desfășurare. Această chirie simbolică l-a ajutat foarte mult pe Iulian la creșterea afacerii. În urma unor întâmplări nefericite, hala a fost cumpărată de un nou proprietar, care avea două firme de croitorie. Acesta i-a permis să rămână în continuare acolo, iar pentru că nu găsea oameni care să lucreze în croitorie, i-a spus lui Iulian că poate să și cumpere hala, dacă vrea, când va putea.

Prima tentație a fondurilor europene

Întâmplarea face ca, undeva prin 2017, Iulian Mina să participe, alături de alte firme, la o sesiune de informare despre fonduri europene  organizată în Bacău. L-a încântat atât de mult ideea, încât tot ce a făcut din acel moment a fost să pregătească terenul pentru clipa în care viitorul proiect va fi implementat. Nu a avut nicio secundă îndoiala că nu ar câștiga proiectul și a știut din momentul în care s-a depus cererea de finanțare că va lua echipamentele pe care și le dorea atât de mult.

A pregătit minuțios contractul de închiriere a halei, astfel încât să fie adecvat pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate și a convenit cu proprietarul că poate investi în clădire în acest timp, urmând ca atunci când va veni momentul și va putea, o va cumpăra.    

Dacă m-aș fi dus la bancă să iau împrumut, la cum arăta hala asta atunci, nu primeam niciun ban. Am început într-o joacă. Le spuneam unor angajați ce să dărâme, ce să facă, unde e de modificat. Dar când mă uitam în portofel, nu aveam niciun ban. Tot ce câștigam, investeam. Dacă eu câștigam 10 mii de euro, investeam tot. Din 2017 am investit toți banii pe care i-am câștigat. Aveam în plan să termin de construit fabrica până se finalizează dosarul cu fondurile. Am construit toată fabrica asta de la A la Z, câteodată nici eu nu știu cum. Singurul credit pe care l-am făcut este cel necesar pentru avansul pentru a lua utilajele. Aștept să achit datoriile la bancă și apoi voi cumpăra spațiul”, spune Iulian.

A proiectat fabrica pentru viitoarele utilaje

Din momentul în care a fost convins nu numai că va aplica pentru fonduri, ci și că le va lua, a început să proiecteze toată fabrica în funcție de utilajele care aveau să vină. Spațiul, pereți, uși, cabluri, alte utilaje necesare evacuării prafului, rumegușului, tot. Utilajele pe care le voia erau voluminoase, le cunoștea prea bine, le studiase în amănunt. Învățase despre CNC-uri cât a lucrat la fabrica de mobilă Dedeman, iar cele pentru care a depus proiectul erau din Germania, top în domeniu, Biesse. Când i-au ajuns utilajele în fabrica nouă, cu tehnologie de ultimă generație, erau ca două bijuterii.

Iulian Mina a inaugurat fabrica nouă, cu noile utilaje, pe 30 august, printr-o mare petrecere alături de angajați. Are foarte multe planuri de viitor și vrea să tehnologizeze fabrica într-atât încât să nu mai fie nevoie de el ca să funcționeze. Deși acum face dormitoare, living-uri, dressing-uri și bucătării, cu cei 8 angajați pe care îi are, își dorește ca, în timp, să se axeze doar pe bucătării, așa cum fac marii producători care se specializează pe un singur produs. Tot el este de părere că ar trebui redeschise școlile profesionale. „Căutăm să angajăm oameni și nu găsim. Dăm anunț de angajare pentru tâmplari și vin ospătari. Dacă ar fi școlile profesionale, elevii ar avea o bază măcar, ar ști să țină mașina în mână. Aș chema copiii să vină să facă practică aici, în fabrică, să învețe meserie, poate le place. Trebuie investit în educație pentru că ei sunt viitorul”, este de părere antreprenorul.

Recent, a livrat mobilă pentru Google, la Paris și cu siguranță nu vrea să se oprească aici. Cât despre fonduri europene, proiectul depus a fost doar începutul, este convins că vor mai urma și altele până își îndeplinește tot ce are de făcut. „Aș depune și acum dosar pentru panouri solare, pentru stații de încărcare electrică, un stivuitor electric, o dubă electrică. Vreau să iau și un robot industrial pentru curățenie. Am o grămadă de idei. Faptul că folosesc cele mai performante utilaje în domeniu, calitatea pe care o ofer, seriozitatea și corectitudinea față de clienții mei mi-au adus succesul în România”.

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

4
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Manifatture Neamț – cum se tricotează succesul fir cu fir

Reporter REGIO: episodul 6

Manifatture Neamț - cum se tricotează succesul fir cu fir

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                                  

5.655.048 lei. Puțin peste un milion de euro asistență financiară nerambursabilă. Două proiecte depuse. Unul finalizat, celălalt în implementare și ar depune oricând și pentru un al treilea. Manifatture Neamț SRL chiar a știut să fructifice oportunitățile de dezvoltare pentru IMM-uri din Programul Operațional Regional 2014-2020. Poate titlul proiectelor depuse, „Extindere capacitate de producție și Creșterea competitivității societății prin achiziția de echipamente de producție performante”, nu spune nimic, dar în spatele lor se ascunde o companie locală ce produce haine haute-couture pentru Prada, Valentino, Tory Burch sau Moncler. Din Neamț direct spre Milano sau Canada, iar REGIO a ajutat ca această companie să se mențină pe linia de plutire în perioada pandemiei.

În august 2012, în Dumbrava Roșie, pe strada Strămutați, au început să bată primele mașini de tricotat ale Manifatture Neamț SRL. Cu 7 oameni în echipă, Lucian Seghete avea parte, pentru a câta oară, de un nou început. Povestea lui este cel puțin interesantă, cu multă voință, disciplină, sacrificiu și mult timp dedicat unei pasiuni.

Pasiunea pentru automatizări și utilaje

Dând timpul înapoi, aflăm despre Lucian Seghete că a muncit în toate vacanțele de vară din timpul Liceului Industrial de Chimie pe care îl frecventa în Onești. Cu bursă de merit, după ce își termina stagiul de practică obligatorie de la final de an școlar, ruga diferiți șefi, ba de la Combinatul Chimic, ba Rafinăria din Onești să îl primească să muncească pentru un ban în plus. Făcea verificări sau reparații de aparatură electronică. A intrat apoi la Facultatea de Electronică din Iași și, deși își continua munca de vară la Onești, în momentul în care soția lui a primit repartiție la Piatra Neamț, a făcut și el transferul la Combinatul de fire și fibre sintetice din Săvinești. Acolo a lucrat într-o secție de realizare a utilajelor pentru industria chimică textilă. „Era vremea când Ceaușescu a zis că plătește datoria țării, iar asta însemna ca niciun utilaj să nu mai fie cumpărat din Germania, ci trebuia să le facem propriu-zis, să le reproducem. Erau utilaje Mitsubishi, Bosch, IBM. Melana 5, cum se numea atunci, era o secție dezvoltată de la zero numai cu utilaje făcute de noi din materiale autohtone. Să faci automatizări pentru toate utilajele astea, era pasiune pură”, povestește Lucian Seghete. Pleca de acasă foarte devreme, incusiv duminica pentru a avea mai mult timp să lucreze la automatizări. Apoi a venit Revoluția cu multe schimbări organizatorice. Era șeful secției de cercetare, proiectare, iar secția de utilaje și piese de schimb a devenit independentă. „Era un pionierat în ceea ce privește gestionarea unei societăți, cu bugete, cu tot”, își amintește el.

Puloverele Victoria și prima mașină de tricotat

Într-o vară, a venit o doamnă, doamna M., i-a spus că are niște mașini de tricotat second și nu știe cum să le pună în funcțiune pentru că au și parte electronică. Deși nu știa mare lucru despre o mașină de tricotat, a fost de acord să se implice. Le-a pus în funcțiune într-o lună. Realizarea primei bucăți de tricot a fost fascinantă pentru toți cei implicați și au vrut să facă mai mult. A urmat programarea mașinăriei pentru tricotarea unui pulover. Lucian Seghete s-a dus până în Budapesta, a făcut rost de program, pentru că în România nu exista și își amintește, zâmbind, că s-au făcut o sută de mii de pulovere. Se numeau pulovere Victoria, cu fire luate de la Rifil și… „stăteau oamenii la ușă să le cumpere. Veneau din toată țara. Culoarea mov era la mare căutare. Toți voiau pulover mov. Mov cu orice”, spune Lucian Seghete.  

Acela a fost momentul în care a trebuit să aleagă: trecut sau evoluție. Și a ales evoluția. A preluat activitatea pe partea tehnică aici, alături de familia M. A vizitat multe fabrici de tricotaje din Italia, pentru a studia cum funcționează, iar în același timp s-au cumpărat mașini noi și stații de programare. Încet, încet au început să vină și comenzile și erau din ce în ce mai multe. Totul mergea strună, iar Lucian Seghete lucra cu și din plăcere. Au început să exporte în străinătate tricotaje, iar firma se dezvolta extraordinar.

Noi începuturi

Experiența lui era extrem de valoroasă pe piața textilelor și fiind genul de personă care făcea lucrurile să meargă strună, i-a fost solicitat ajutorul în diferite fabrici din țară. A pus pe picioare o fabrică de textile din Brașov în 4 luni, iar o alta din București în 2 luni. După cele două, l-a sunat cineva care avea o fabrică în Dâmbovița cu un program ce nu funcționa. I-a plăcut acolo și a hotărât să rămână să lucreze cu ei. Fabrica a ajuns, în timpul acesta, de la 20 de mașini la 80 și a lucrat pentru o mulțime de branduri cu nume mari. Proprietarii fiind italieni aveau legături cu toate firmele mari din Italia. După aproape 10 ani de făcut naveta Piatra Neamț – Dâmbovița, a decis că e momentul să facă, din nou, o schimbare. „Când i-am spus italianului că plec, a zis «Și eu ce fac? Dacă pleci, facem fabrică la Piatra Neamț!». Cu ce bani? Eu nu aveam bani. A zis: «iei niște mașini de aici și faci mostrele pe care trebuie să le faci pentru clienți»”. Asta se întâmpla în februarie 2012. În august, clădirea era complet pusă la punct, funcțională, cu primele mașini de cusut gata de lucru. La câțiva ani după, italianul a zis că nu mai este interesat de fabrica de aici și se retrage.

5 mașini de tricotat performante prin fonduri europene

Lucian Seghete, care avea ochiul format deja pentru noile trenduri, a avut ocazia să testeze o mașină de tricotat nou apărută, una care tricota produsul complet, mai ales când vedea și că tinerii nu mai au răbdare să lucreze un articol care îmbină tricotul. A testat, a cumpărat-o, și când a văzut că practic lucrează singură, a hotărât că are nevoie de mai multe astfel de mașini, pentru evoluția companiei. Cochetase cu ideea fondurilor europene, cu finanțările, dar simțise că abia acum le-a venit timpul. Cu ajutorul unui consultant a depus un proiect pe Axa 2 – “Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii”. „Am zis întâi să încercăm prin fonduri. Am cumpărat prin proiect 5 mașini de acest gen și cred că suntem singurii din țară care avem acest tip de mașini care fac bucata completă. Noi cumpărasem o mașină inițial și ne-am dat seama că acesta este viiitorul, fiind mașini care lucrau fire subțiri plus o mașină care lucra fire foarte groase. Știam că se va schimba moda, indiferent de anotimp, se vor lucra articole cu fire groase”.

„Dacă nu aveam aceste mașini, era posibil să închidem”

Perioada pandemiei a fost una destul de complicată pentru Manifatture Neamț. Hainele nu erau pe lista de priorități ale oamenilor și, în mod evident, comenzile au scăzut foarte mult. Achiziționarea celor 5 mașini performante de tricotat s-a dovedit a fi colacul de salvare al firmei. „În această perioadă de pandemie, mașinile acestea lucrând singure ne-au ajutat foarte mult, sunt mașini de bază. Dacă nu aveam aceste mașini pe care le-am achiziționat cu fonduri, era posibil să închidem. Am menținut cu mașinile astea producția, nu neapărat ca număr de bucăți, ci veniturile pe care noi în mod normal le aveam și care am presupus că vor crește. Un produs făcut pe astfel de mașini este un produs mult mai scump decât unul făcut pe mașinile normale. Pentru că este un produs pe care altcinvea nu îl face. Noi acum suntem pe piață în top cu produse de genul acesta”, spune Lucian Seghete.

La ceva timp, Lucian Seghete a depus un al doilea proiect pentru alte mașini de tricotat cu fire foarte subțiri, dar și cu fire groase, cu tehnologie și mai sofisticată. Tot în al doilea proiect a achiziționat și o mașină de deșirat fire, pentru a reutiliza deșeurile. „Noi lucrăm numai pentru export, cu fire scumpe, mătase, cașmir și lucrăm numai articole complicate pe care nu le poate face multă lume. Refolosim firele atunci când sunt bucăți ce trebuie aruncate pentru că au un defect, iar mașina de deșirat ne ajută foarte mult”.

De la 7 la 160 de angajați

Manifatture Neamț s-a dezvoltat foarte mult și în ceea ce privește personalul. 160 de oameni lucrează azi pentru a trimite la timp hainele în toată lumea. „Nu lucrăm pe stoc de niciun fel, lucrăm pe comenzile date direct de clienții noștri din America, din Canada și marile branduri din Italia cum e Moncler, Valentino, Prada, Herno. Avem toate condițiile pentru o firmă de top. Nu ne putem permite să nu respectăm termenele de livrare indiferent de ce se întâmplă, că nu ai fir, că nu ai etichete, că sunt în concediu medical 5 persoane odată. Apar multe astfel de impedimente, dar trebuie depășite. Lucrăm totul contra timp”.

Lucian Seghete este pensionar de 5 ani, așa cum îi place să spună, și lucrează de ani buni de la 5 dimineața până la 17-18.00 seara. În ultimii 3 ani nu a avut nicio zi de concediu, lucrează inclusiv sâmbăta, câteodată și duminica și vibrează alături de fiecare mașină pe care o deține în fabrică. În același timp, consideră că nu poți doar să aduni bani și atât. Trebuie să și împarți, spune el:… „Cu cât mai multă lume trăiește bine, cu atât mai bine o să trăiești și tu. Am zis că voi ajuta, atât cât voi putea, tinerii care au rezultate, educația. O societate nu poate să se dezvolte dacă nu are un tineret educat, o populație sănătoasă din mai multe puncte de vedere, social și cultural”.

În acest moment, Manifatture Neamț are un proiect finalizat, unul în implementare și Lucian Seghete nu ar spune „nu” unui al treilea proiect. Este de părere că nu poți lua fonduri doar de dragul de a le lua. Trebuie să ai un plan de viitor, o strategie de afaceri și răbdare. Tot el povestește că are legături foarte strânse cu principalii tricoteuri din Europa și majoritatea au accesat fonduri europene. „Șansa fondurilor europene este extraordinară. Trebuie accesate. Din păcate, auzim la radio cum alte țări au luat și iau în continuare fonduri, iar noi avem o rată mică de absorbție. Cred că sunt două motive: unii nu au curajul și unii se sperie de birocrație. Cu toate astea, trebuie aplicat, trebuie încercat. Dacă este o treaptă pe care trebuie să o urci, o urci chiar dacă e mai înaltă. Dar… când faci următoarele trepte, trebuie să le faci mai accesibile ca să te poți mișca mai repede”, concluzionează Lucian Seghete.

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

 

2
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

Fondurile care împlinesc visuri! Tehnologie unică în România, în geodezie și cadastru, la Botoșani

Reporter REGIO: episodul 5

Fondurile care împlinesc visuri! Tehnologie unică în România, în geodezie și cadastru, la Botoșani

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020

Acum câțiva ani era doar un prototip. Și un vis. Astăzi este un model unic în România și aparține unui beneficiar al Programului Operațional Regional 2014-2020. Echipamentul despre care vorbim este un sistem complex de scanare mobilă 3D utilizat în geodezie, topografie și cadastru, un model aflat în mai puțin de 10 exemplare în Europa și, din februarie 2022, unic în țara noastră. Proiectul prin care a fost achiziționat acest scanner are o valoare totală de 4,8 milioane lei, cu o asistență financiară nerambursabilă de 2,9 milioane lei și a inclus 4 stații grafice, un server, licențe, instruiri și un sistem mobil fotovoltaic.

Adriana Bâlbă este persoana care a visat la acest scanner încă de când l-a văzut prima oară, la un târg internațional și și-a dorit să îl aducă în regiunea de Nord-Est, în Botoșani. Adriana este administratorul firmei Geodezie Cadastru Moldova SRL din 2013, beneficiar POR 2014-2020, este preocupată constant de evoluție în domeniul în care profesează și consideră că acest scanner mobil o ajută să fie în pas cu tehnologia. Momentul în care a văzut acest echipament la târgul internațional a fost asemănător unei revelații.

„Am fost ca un copil care își dorea o jucărie foarte mult”

Pentru că voia mereu să fie la curent cu toate noutățile din domeniu, Adriana își amintește că a participat în 2009 la un târg mondial de profil, care se desfășoară anual în Germania, InterGeo. Acolo a văzut cum poate tehnologia să o ajute în domeniul geodeziei, cât este de importantă în evoluția profesională și câte avantaje aduce. La acest târg a văzut prima dată un scanner mobil 3D pentru cadastru. „Am fost ca un copil care a văzut o jucărie pe care și-o dorea, într-o vitrină”, povestește Adriana. Prețurile pentru aparatura în domeniu erau, după cum era de așteptat, foarte ridicate. În timp, analizând piața, și-a dat seama că nu ar avea puterea financiară să facă o asemenea investiție și a căutat soluții. „Am început cu o dorință, ce ar fi dacă am avea așa ceva? Mă gândeam cum ar fi, s-ar schimba totul, avantajele, serviciile oferite ar fi mai multe. Am vrut o evoluție în domeniu pentru că era nevoie. Îți dorești mai mult din punct de vedere tehnologic, mai ales pe partea de cadastru topografie”, spune Adriana.

Atunci s-a gândit la fonduri europene. Teoretic, era un proiect simplu, cu achiziții puține, dar a avut surpriza să îi fie refuzat sprijinul, pe rând, de către două firme de consultanță din București și Suceava. Timpul trecea, mai era puțin până la perioada limită de depunere proiecte, dar nu a renunțat. A crezut în continuare în proiectul ei și a ajuns, pe ultima sută de metri, la un alt consultant, din Iași, cu care a și colaborat până la final. „Am avut norocul să ne fie recomandată o firmă de consultanță din Iași și, deși la început s-a discutat doar telefonic, eu am crezut în ei, iar ei au crezut în proiect. Cu mari emoții, am depus proiectul și știam că șansele erau 50-50. Am sperat din tot sufletul că vom avea șansa asta. A fost și noroc și dorință. Când ni s-a aprobat proiectul nu-mi venea să cred, a fost un vis care a devenit realitate. Acum trebuie doar să demonstrăm că am meritat acest sistem și să îl fructificăm cât putem mai bine. Perioada asta ne-a dat ocazia și nouă să punem cap la cap situațiile, să aranjăm totul în așa fel încât la acest moment să fim pregătiți pentru implementarea proiectului și să ne dedicăm cu toată deschiderea. Este un sistem nou, am luat de la zero orice informație, o luăm cu pași mărunți pentru a ajunge unde ne dorim”, spune Adriana Bâlbă.

Instruiri cu specialiști din Germania și Finlanda

Aparatul de scanare a ajuns de la furnizor în februarie, anul acesta, iar de atunci toată echipa… învață. Se fac training-uri online cu persoane specializate din Germania și Finlanda. Fiind un aparat foarte complex, aceste instruiri se fac în etape de teorie și practică. Prima etapă, cea de măsurători, a fost deja încheiată, cu numărul corespunzător de ore de instruiri. Urmează partea de procesare a datelor, conform graficului, iar până la sfârșitul anului trebuie să fie parcurse toate etapele de training.

În momentul de față, sistemul este folosit pentru teste, ocazie cu care toată echipa învață practic, dar și pentru lucrări unde este nevoie de detalii amănunțite, cu precădere în  topografie. Spre deosebire de un scanner clasic, unde se măsoară plecând de la două puncte de referință, acest model de sistem 3D scanează tot mediul înconjurător și măsoară în detaliu tot ceea ce ține de zona dorită. Din aceste informații detaliate se sustrag datele necesare care determină coordonatele fiecărui obiect scanat. Softul performant prelucrează apoi datele brute, le transferă în alte programe și le transformă în coordonate ce pot fi folosite de arhitecți sau proiectanți. Pe viitor, după ce toată echipa își va fi însușit toate informațiile necesare, Adriana poate contracta lucrări unde este nevoie de un volum mai mare de detalii. „Vreau să stăpânim cu acuratețe toate informațiile și îmi doresc să folosim exclusiv acest scanner în lucrările noastre”, spune ea.

„Sfătuiesc pe oricine vrea să acceseze fonduri, să facă pasul, cu toată încrederea!”

Adriana Bâlbă spune că accesarea fondurilor europene a reprezentat o șansă reală pentru ea și echipa ei și își dorește să își ofere serviciile și în afara țării, de ce nu? „Suntem în Botoșani, zona asta a României care este catalogată așa cum este și vrem să demonstrăm că se poate să ne depășim condiția. Avem gânduri mari, sperăm să le și realizăm. Trebuie! Noi nu am fi reușit să facem singuri acest pas. Sfătuiesc pe oricine vrea să acceseze fonduri, să facă pasul, cu toată încrederea! Când îți dorești ceva cu adevărat, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. Uneori, ceea ce ne dorim nu se obține atât de ușor și atunci nu trebuie să renunțăm”.

Adriana Bâlbă este un exemplu de modestie și optimism. Caută mereu soluții pentru a evolua, iar echipa tânără pe care și-a format-o îi este mereu alături, în orice provocare. Inclusiv acest sistem de scanare mobil a reprezentat o provocare, dar studiind și aplicând teoria în practică, echipamentul devine pe zi ce trece, mai prietenos. Adriana consideră că fondurile europene îndeplinesc visuri, așa cum i l-au îndeplinit pe al ei. „Eu sunt recunoscătoare că mi s-a oferit această șansă și vrem în continuare să evoluăm. Există un mare potențial în regiunea de Nord-Est! Sunt mulți oameni care vor și pot! Este o mare șansă pentru noi, românii, să putem beneficia de aceste fonduri europene. De ce să nu le accesăm? De ce noi, ca popor, să nu profităm de această oportunitate? Până la urmă, fondurile astea nu sunt un moft. Ele îți oferă posibilitatea de a-ți îndeplini visuri! De a realiza mai multe, de a ne depăși condiția, mai mult decât am putea noi face singuri”, concluzionează Adriana Bâlbă.

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro

20220615_120517
NOUTĂȚI Reporter Regio SLIDER

REGIO – un motor pentru afacerile mici

Reporter REGIO: episodul 4

REGIO - un motor pentru afacerile mici

Povești de succes, posibile cu sprijinul Regio Nord-Est 2014-2020                                                                                                                                  

 

 

Pasionată de mașini, cu studii în industria alimentară, își poartă tocurile cu feminitate într-o lume a bărbaților. Larisa Corniciuc, o femeie puternică ce și-a transformat pasiunea în business, a deschis, în 2021, în Botoșani, un atelier de producție piese auto și reparații motoare cu sprijinul fondurilor europene și speră ca, într-o zi, să învețe să repare cu mâna ei motoarele. La 33 de ani, mamă a doi copii, este o persoană foarte activă și crede cu tărie că totul în viață se învață, oricât ar fi de greu.

Moto Dalv a achiziționat, prin Programul Operațional Regional 2014-2020, 12 echipamente performante, necesare unui atelier auto, în valoare de 1,2 milioane lei. Firma este la început de drum, dar Larisa consideră că fără ajutorul fondurilor europene nu ar fi reușit niciodată să își îndeplinească acest vis și să ofere servicii unice în Botoșani cu niște echipamente de ultimă generație. 

Din multinațională la atelierul propriu

Pasiunea Larisei pentru mașini vine din copilărie, având în preajmă un frate și un tată pasionați de acest domeniu. Și cum nimic nu este întâmplător în viață, deși avea studii în domeniul industriei alimentare, în urmă cu 8 ani, s-a angajat într-o multinațională ce avea ca obiect de activitate comercializarea pieselor auto. Îi este și astăzi recunoscătoare directorului care a angajat-o pentru că a avut încredere și a văzut în ea un om ce poate mai mult. „Mi-a dat un curaj deosebit. Când un bărbat are încredere în tine într-un domeniu atât de masculin, atunci clar te face să te simți foarte bine. Țin minte că a venit directorul companiei pe zona Europei și, după ce au discutat toți într-o ședință, i-a spus managerului local: «Fata asta trebuie să facă mai mult, nu are ce căuta la acte. Ea trebuie să meargă la client, să discute despre piese auto și voi trebuie să o învățați despre piese!»”, își aduce aminte Larisa. Recunoaște că a durat ceva timp până a învățat partea tehnică, dar a ajutat-o faptul că a fost curioasă și că a pus multe întrebări. A început apoi să ofere consultanță prin telefon clienților și, pentru a ști ce trebuie să recomande, încet, încet a învățat chiar să măsoare cu șublerul piesele auto. Faptul că a reușit să învețe niște lucruri foarte tehnice i-a dat și mai mare încredere în ea.

Astfel se face că, după 4 ani de multinațională, a hotărât că e vremea să deschidă pe cont propriu un magazin de piese auto. Și pentru că e o persoană foarte ambițioasă, a vrut mai mult. A vrut ceva ce nu exista în Botoșani: un atelier dedicat motoarelor și pieselor auto. A început să se informeze, să studieze apelurile deschise din diferite programe, iar apoi, cu ajutorul unui consultant, a depus un proiect în cadrul POR 2014-2020, Axa 2-Sprijinirea microîntreprinderilor, cu titlul ”Înființare unitate de produție piese de schimb pentru autovehicule și motoare”. „Mi-a fost frică de nou și de faptul că nu aș ști. Dar am avut încredere în mine și mi-am dat seama din jobul avut că eu pot să învăț. După ce am făcut planul de afaceri, am zis că există două posibilități: ori să accesăm fonduri europene, ori pe cont propriu, cu ajutorul băncii, dar în condițiile actuale nu cred că am fi putut face asta. Și atunci am accesat fonduri europene cu succes. Am zis că e o loterie, nu aveam de unde să știm dacă vom câștiga sau nu”.

12 echipamente achiziționate prin POR 2014-2020

Prin proiect, a achiziționat 12 echipamente performante, de mare precizie, pentru atelier. Pentru cunoscători, acestea sunt: mașini de rectificat arbore cotit, de rectificat plan chiulasă, de alezat biela, de honuit, de alezat scaun supapă, de test fisuri, precum și o presă hidraulică. Apoi a încercat să găsească oameni dispuși să lucreze cu ele. Dar nu a găsit. Nici local, nici regional. Așa că a propus echipei care a venit din Turcia să facă setările echipamentelor să… rămână în România și să lucreze cu ea. Acum, Larisa are acum în echipa ei două persoane de naționalitate turcă, cu experiență în domeniu și doi angajați români care învață de la ei. „Am încercat să găsim oameni cu care să lucrăm, aici, în România. Am căutat persoane calificate în prelucrarea metalelor, strungari, dar nu am găsit, a fost foarte greu. Cine este de meserie strungar, de exemplu, are strung acasă și nu caută să fie angajat. Firma de la care am luat echipamentele, prin licitație, e românească, dar utilajele sunt turcești. Tot ea ne-a ajutat să găsim și oamenii potriviți. Cineva trebuia să ne ajute să le seteze așa că au trimis o echipă de acolo. Am discutat și au hotărât să rămână”. Acum, Larisa explică ce trebuie făcut sau reparat în limba engleză, cu termenii specifici și, mai nou, învață și limba turcă.

Motor stricat nu înseamnă fier vechi

Moto Dalv este singurul atelier din Botoșani axat pe acest tip de reparații motoare și producție piese auto și pentru că este la început de drum, Larisa se bazează foarte mult pe recomandări. Deși putea să deschidă și o secție de service auto, să fie gama completă de servicii oferite, nu a făcut-o. „Atunci service-urile m-ar fi considerat competitor, iar eu nu vreau asta, eu vreau să lucrez cu toată lumea. Dacă aș fi făcut tot, service-urile nu m-ar mai fi recomandat. Așa, pe mine mă recomandă oricine în Botoșani. Ne recomandăm reciproc. Omul vine cu mașina la mine, eu îl trimit în service, iar service-ul îi trimite înapoi la mine cu problema diagnosticată. Tu dacă faci treabă bună, ei te recomandă. Chiar dacă o fisură la motor pentru multă lume poate însemna fier vechi, oamenii care țin la mașinile lor și le sunt dragi, aleg să își repare motorul”, spune tânăra. Inclusiv ea a făcut asta. 

Planuri de viitor? Extindere tot prin fonduri europene

Tinerei antreprenoare nu îi place să stea la birou și spune că s-ar plictisi doar să spună cuiva ce să facă. „Eu vreau să lucrez alături de colegii mei, cot la cot, îmi place asta. Nu stau doar la birou, mă duc și la clienți. Mai lipsește să repar motoare. Ăsta ar fi un plan de viitor. Câteodată vreau să mă apuc chiar eu să învăț să fac, dar, deocamdată, mi-e frică să nu stric ceva pe acolo. Știu operațiunile, le văd, știu ordinea lor, dar cum se setează… nu. Încă. Învăț continuu”. Întrebată despre planurile de viitor, Larisa Corniciuc povestește că ar vrea să se extindă, să cumpere mai multe utilaje performante, tot cu finanțare europeană. Așteaptă doar să vadă ce apeluri se mai deschid și pe ce s-ar putea plia ca finanțare. E într-o cercetare continuă, se informează despre toate oportunitățile care apar și știe că doar cu sprijinul fondurilor europene ar putea să-și îndeplinească visul de extindere a business-ului.

Reporter REGIO este o nouă inițiativă ADR Nord-Est, care are în prim-plan promovarea proiectelor de succes ale beneficiarilor noștri, proiecte care au reușit să iasă în evidență aducând plus valoare și impact în comunitate. Într-o perioadă în care predomină știrile negative, vă propunem spre lectură povești frumoase, dar adevărate, menite să întărească credința că „se poate”! Fii parte din poveste!

Ești beneficiar Regio? Lasă-ne să-ți spunem povestea.

Contactează-ne pentru detalii la info@adrnordest.ro